Uneori iti doresti sa controlezi timpul. Sa zambesti si sa lasi lucrurile asa cum sunt. Sa asculti cum trec secundele rand pe rand, iar apoi sa opresti ceasul si lumea toata sa stea in loc. Sa vezi totul ca pe un film alb negru, cu actori pe care ii poti alege. Stii tu, ar fi genul ala de filme pe care le privesti amuzat, cu imagini care nu se leaga una de alta, cu fundal negru si texte scrise cu litere mari si albe. Ar fi un film prost, da, asa-i, dar ar fi al tau. L-ai privi cu nonsalanta la dvd-ul din sufragerie, gandindu-te cum ai fi putut tu sa schimbi lucrurile. Si apoi totul ar fi mai simplu nu?
Ai da din nou timpul inapoi, ai schimba ce nu ti-a placut prima oara si ai vedea varianta a doua a filmului.
Poate ar fi mai simplu asa, poate ar fi usor. Si ti se pare ca timpul trece prea repede pe langa tine, nu te lasa sa vezi fericirea, nu iti da timp sa realizezi ce e cu adevarat important. Doar ca ea e acolo, e acolo mereu, chiar daca nu o vezi pe video.
Si pentru ca te-am gasit acum, nu am sa te las sa pleci.

Si nu concep ca se poate altfel, si da, te iubesc! Te iubesc, mai mult decat un fulg de zapada, in plina vara.