Nu stiu.

Astazi este ziua in care nu stiu, ziua in care nu voi intreba, si nici nu voi accepta vreun raspuns, ziua in care nu ma intereseaza si ziua in care am uitat totul. Astazi nu sunt eu si nu stiu. Nu stiu cine sunt.

Nu stiu ce am fost. Nu stiu ce sunt astazi. Nu stiu ce voi fii maine.

And it’s ironic too,


Pentru ca noi cei de astazi ne trezim in fiecare zi cu aceleasi ganduri, aceleasi opinii si aceleasi dorinte. Pentru ca nu mai stim deloc ceea ce ne dorim si nici ceea ce putem face, lasam lucrurile sa vina de la sine, iar ele vin, doar ca vin cu repeziciune, fara sa ne ofere sansa de a alege. Si nu este cu nimic mai special, asa este si azi, asa va fii si maine, pentru ca ziua se termina iar tu nu iti poti da seama cand si cum a trecut pe langa tine. Ai sperat in fiecare seara, ziua de maine, iar apoi te trezesti iar dimineata urmatoare si inca o zi a trecut pe langa tine. Iar tu, alaturi de toti ceilalti nu mai ramai decat o alta victima a timpului, pentru ca de atatea ori el te controleaza iar tu nu poti face nimic ca sa il opresti, pentru ca te controleaza el pe tine si niciodata invers.

Iar maine poate va fii august.