Unde’s frate valorile noastre morale?

Am devenit cu totii exact ceea ce nu ne doream sa ajungem. O inghesuiala de minti care fac totul de suprafata. Ne inghesuim sa parem speciali, sa iesim din normal, fara sa ne dam seama ca am cazut in penibil. Am ajuns sa ne oglindim in cei din jurul nostru, in viteza noastra de a ne deosebi de ceilalti. Si uite cum intri in curtea liceului, si ii vezi pe toti cu o freza speciala de minimalist, si o nelipsita insigna cu emo sux.

De ce? De ce sa fim noi mai cu capul pe umeri, de ce sa avem noi propria noastra opinie si gandire? Daca anturajul nostru catalogheaza un grup de oameni ca fiind prosti, de ce sa ne lasam noi mai prejos?

Asculti minimal, chiar daca mai bine de jumatate din “minimalistii” liceului, au o manea-doua pe telefon.

Asculti punk, ca e bine sa pari tu mai diferit decat ceilalti, si ajungi acasa si incerci sa te obisnuiesti cu muzica ta 'preferata' pe care doar tu stii ca o consideri zgomot, nimic altceva,'pentru ca nu iti transmite nimic, dar nu ai putea sa recunosti asa ceva in fata prietenilor.

Cand esti intrebat daca cunosti o melodia, trantesti un ‘da’. N-ai vrea sa te faci de ras nu?

E la moda sa n-ai nici un fel de personalitate, sa faci ceea ce ai auzit ca e frumos, sa mergi in locuri cu oameni cool. Sa te imbraci de la zara,vans,adio,converse, eventual skate shoes si o geanta eastpak, doar asa sa dea bine la imagine, iar daca nu ai buline,patratzele esti depasit de moda, si esti aratat cu degetul.

Daca iti mai faci si o rubrica undeva pe haifaiv cu I love si I hate e inca si mai frumos.

E adevarat, toate astea, au farmecul lor, atunci cand ramane si ceva special in idee, nu cand scrii ceva, postezi o poza si o mai gasesti pe inca 3 profiluri, iar cand intrebi de ce, ti se spune ca 'credeam ca e luata de pe net poza, nu stiam ca e a ta'.

Cu totii suntem liberi sa facem ce vrem, sa ne imbracam in ce ne place, sa ne spunem opinile, fara sa o facem doar ca sa aratam celorlalti ca suntem ca ei si fara teama ca vom fi criticati pentru felul in care gandim. Si cu noi cum ramane?

You see,
Everybody is somebody, but nobody wants to be themselves.
We are the nobodies, wanna be somebodies,
But they'll know just who we are, only when we're dead.

E devreme, dimineata.
Si ea …
Astepta de cateva ore zorii zilei, inca de noaptea, cand se gandea la orice ii trecea prin minte, doar sperand ca va reusi sa adoarma.
Iar acum,
Se ridica cu greu din pat, sperand iar sa nu ploua,
Dar e toamna. Si ploua.
Iar tu, stai si asculti aceeasi poveste pentru a mia oara. Stii ca asa esti si tu, si zambesti rautacios, in agonia ta de bucuri de nefericirea ei, te bucuri ca nu esti singur.

Lumea in care traiesc se inchide si viseaza. Ma bucur teribil si zambesc neincetat.