E devreme, dimineata.
Si ea …
Astepta de cateva ore zorii zilei, inca de noaptea, cand se gandea la orice ii trecea prin minte, doar sperand ca va reusi sa adoarma.
Iar acum,
Se ridica cu greu din pat, sperand iar sa nu ploua,
Dar e toamna. Si ploua.
Iar tu, stai si asculti aceeasi poveste pentru a mia oara. Stii ca asa esti si tu, si zambesti rautacios, in agonia ta de bucuri de nefericirea ei, te bucuri ca nu esti singur.

Lumea in care traiesc se inchide si viseaza. Ma bucur teribil si zambesc neincetat.