Ai crezut si poate inca mai crezi ca am sa te iert. Ca am sa te iert asa cum o fac intotdeauna, cu privirea in pamant si zambetul amar. Daca m-ar fii intrebat un strain, un trecator oarecare asta as fii raspuns si eu. Dar pana cand?


" Nici amintirile frumoase de odinioara nu ne mai aduc impreuna iubito. Nici ochii tai blanzi, nici vocea ta calda si plina de intelegere. Eu sunt aici. Tu acolo. Poate trebuia sa spun asta de mult, poate trebuia doar sa-mi mai acord timp, sa inteleg ce se intampla cu mine, ce imi lipseste, ce ne lipseste, sau cum ar fii daca ai fii din nou aici, langa mine. Ai sa-mi spui poate ca sunt egoist ca intotdeauna, ca ma gandesc doar la binele meu.
Stii? Imi asum tot riscul de a provoca un cliseu, dar te inseli, m-am gandit mai mult la binele tau decat la al meu. Nu. Nu. Acum nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa nici de binele tau, nici de a celor din jur si in sine nici de binele meu. Toate lucrurile astea nu ne-au fost date niciodata pentru binele nostru, ci pentru iluzia pe care ne-am creat-o singuri ca va fi candva mai bine.
Tu esti departe, iubito si desi am trait cu iluzia ca vei fii candva din nou aici, acum e tarziu. Ma intreb acum, dupa atatia ani, ce ar fii fost daca ai fii ramas aici.
Cu toate incertitudinile noastre ne-ar fii fost inzecit mai bine. Iar daca alegerile noastre in viata contureaza ceea ce noi in naivitatea noastra numim destin, as spune acum ca al nostru nu a beneficiat de suficient de multa atentie.
Au fost anii in care m-am format ca om , caracter si suflet. Au fost lunile in care am trait, am trait pentru tine, iar acum e tot ce mi-a mai ramas. Au fost saptamanile cu seri prelungite doar pentru ca tu erai acolo. Au fost zilele de sambata atat de scurte atunci. Au fost orele plinele de cuvinte si minutele de zambete. Au fost totul.

Nu mi-au mai ramas acum decat amintirile, draga mea, si speranta ca imi vei scrie poate mai repede decat ultima oara. Ca ai sa imi spui ca te intorci, ca iti este greu, ca o putem lua de la capat acum, ca de data asta nu va mai fii la fel, dar in zadar. Este seara acum, e tarziu, si lacrimile nu-mi dau pace.








Al tau pentru totdeauna. "