" Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor,

by Simona Tache

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?

2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti? :-P

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!

Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((

El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu

Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic :x

Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S

Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :( (

El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot

Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee :(

Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii

4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.

5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?” si „Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol.

6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.

7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.

8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.

9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.

10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.

11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.

12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.

13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.

14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.

15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.

16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.

17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus.

18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.

19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.

20. „Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.

21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara.

22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde."


Sursa : http://www.simonatache.ro/2008/10/30/mic-inventar-de-metode-prin-care-noi-femeile-distrugem-viata-barbatilor/ .

In Bucuresti, oamenii sunt nervosi, poate de vina sunt drumurile sau poate asa suntem noi, romanii, tipam, injuram, claxonam si asa mai departe. Oricum una peste alta va prezint cateva dintre declaratiile fanteziste ale vinovatilor de accidente usoare din Bucuresti:


1. Cealalta masina a intrat in mine fara sa ma atentioneze asupra intentiilor ei.
2. Am plecat de la marginea soselei, m-am uitat la soacra mea si am trecut peste parapet.
3. Incercind sa omor o musca, am intrat cu masina intr-un stilp de telegraf.
4. Conduceam masina de 40 de ani cind am adormit la volan si am avut un accident.
5. Cind m-am apropiat de intersectie, un semn stop a aparut in locul in care nici un semn stop nu mai aparuse vreodata. Nu am reusit sa opresc masina la timp.
6. Ca sa evit lovirea barei masinii din fata, am calcat pietonul.
7. O masina invizibila a aparut de nicaieri, mi-a lovit vehiculul si apoi a disparut.
8. Pietonul nu stia in ce directie sa se indrepte, asa ca l-am calcat.
9. Cauza indirecta a accidentului a fost un ins marunt intr-o masina mica cu o gura mare.
10. Stalpul de telefon se apropia repede. Am incercat sa virez in afara directiei lui cind el m-a lovit in fata.
11. Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine.
12. Parbrizul spart. Cauza necunoscuta. Probabil voodoo.
13. Am vazut cum autoturismul din fata mea a lovit pietonul, dar pietonul s-a ridicat si atunci l-am lovit si eu. Nu credeam ca se mai ridica.
14. In timp ce ma deplasam cu autoturismul proprietate personala pe DN1 in directia Otopeni, un avion mi-a taiat calea, prin aer. Nu cred ca circula regulamentar, intrucat era foarte aproape de sol. Atunci fiul meu a tipat, si normal, pentru ca era disperat, el are doar 9 ani, si eu am accelerat ca sa evit avionul si am intrat in masina din fata mea care era condusa de o femeie. Sa stiti ca femeia m-a si injurat…
15. Soferul dubei s-a uitat exact in ochii mei si eu am accelerat, pentru ca am considerat ca ne-am inteles din priviri. Sigur ca n-am mai semnalizat, dar pe urma soferul respectiv n-a mai vrut sa recunoasca ca s-a uitat la mine… Dar eu pot sa va spun ca are ochii albastri…
16. Eu stateam linistit pe loc, la semafor. Deodata masina a plecat singura si l-a atins in bara pe conducatorul auto din fata mea. Atunci el s-a enervat si a dat tare cu spatele si mi-a spart farurile si mi-a indoit bara… Eu n-am avut nici o vina.
17. O femeie se prefacea ca traverseaza. Pe soferul din fata mea l-a pacalit si a franat. Am oprit si eu, dar soferul din spatele meu, care si el isi daduse seama ca femeia se preface, a intrat in mine si m-a impins in masina din fata. Pe urma a fost cum am spus eu. Femeia nici n-a mai traversat…
18. Batea vantul cu peste 100 de kilometri la ora din spate. Eu circulam cu 50 la ora, dar va dati seama ca vantul ma impingea foarte tare. Eu am franat, dar n-am putut evita impactul pentru ca m-a impins vantul cu o viteza de aproximativ 60 de kilometri pe ora, tinand cont de fortele de frecare…

Nu stiu.

Astazi este ziua in care nu stiu, ziua in care nu voi intreba, si nici nu voi accepta vreun raspuns, ziua in care nu ma intereseaza si ziua in care am uitat totul. Astazi nu sunt eu si nu stiu. Nu stiu cine sunt.

Nu stiu ce am fost. Nu stiu ce sunt astazi. Nu stiu ce voi fii maine.

And it’s ironic too,


Pentru ca noi cei de astazi ne trezim in fiecare zi cu aceleasi ganduri, aceleasi opinii si aceleasi dorinte. Pentru ca nu mai stim deloc ceea ce ne dorim si nici ceea ce putem face, lasam lucrurile sa vina de la sine, iar ele vin, doar ca vin cu repeziciune, fara sa ne ofere sansa de a alege. Si nu este cu nimic mai special, asa este si azi, asa va fii si maine, pentru ca ziua se termina iar tu nu iti poti da seama cand si cum a trecut pe langa tine. Ai sperat in fiecare seara, ziua de maine, iar apoi te trezesti iar dimineata urmatoare si inca o zi a trecut pe langa tine. Iar tu, alaturi de toti ceilalti nu mai ramai decat o alta victima a timpului, pentru ca de atatea ori el te controleaza iar tu nu poti face nimic ca sa il opresti, pentru ca te controleaza el pe tine si niciodata invers.

Iar maine poate va fii august.

Ai crezut si poate inca mai crezi ca am sa te iert. Ca am sa te iert asa cum o fac intotdeauna, cu privirea in pamant si zambetul amar. Daca m-ar fii intrebat un strain, un trecator oarecare asta as fii raspuns si eu. Dar pana cand?


" Nici amintirile frumoase de odinioara nu ne mai aduc impreuna iubito. Nici ochii tai blanzi, nici vocea ta calda si plina de intelegere. Eu sunt aici. Tu acolo. Poate trebuia sa spun asta de mult, poate trebuia doar sa-mi mai acord timp, sa inteleg ce se intampla cu mine, ce imi lipseste, ce ne lipseste, sau cum ar fii daca ai fii din nou aici, langa mine. Ai sa-mi spui poate ca sunt egoist ca intotdeauna, ca ma gandesc doar la binele meu.
Stii? Imi asum tot riscul de a provoca un cliseu, dar te inseli, m-am gandit mai mult la binele tau decat la al meu. Nu. Nu. Acum nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa nici de binele tau, nici de a celor din jur si in sine nici de binele meu. Toate lucrurile astea nu ne-au fost date niciodata pentru binele nostru, ci pentru iluzia pe care ne-am creat-o singuri ca va fi candva mai bine.
Tu esti departe, iubito si desi am trait cu iluzia ca vei fii candva din nou aici, acum e tarziu. Ma intreb acum, dupa atatia ani, ce ar fii fost daca ai fii ramas aici.
Cu toate incertitudinile noastre ne-ar fii fost inzecit mai bine. Iar daca alegerile noastre in viata contureaza ceea ce noi in naivitatea noastra numim destin, as spune acum ca al nostru nu a beneficiat de suficient de multa atentie.
Au fost anii in care m-am format ca om , caracter si suflet. Au fost lunile in care am trait, am trait pentru tine, iar acum e tot ce mi-a mai ramas. Au fost saptamanile cu seri prelungite doar pentru ca tu erai acolo. Au fost zilele de sambata atat de scurte atunci. Au fost orele plinele de cuvinte si minutele de zambete. Au fost totul.

Nu mi-au mai ramas acum decat amintirile, draga mea, si speranta ca imi vei scrie poate mai repede decat ultima oara. Ca ai sa imi spui ca te intorci, ca iti este greu, ca o putem lua de la capat acum, ca de data asta nu va mai fii la fel, dar in zadar. Este seara acum, e tarziu, si lacrimile nu-mi dau pace.








Al tau pentru totdeauna. "

CUTRÉMUR, cutremure, s.n. 1. Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism.


Despre ce facem noi la un cutremur mai mare am spune multe. Despre ce se intampla in lume, despre cati oameni raman fara case, familie, persoane dragi, sunt prea putine de spus.
Sunt lucruri pe care le facem involuntar, din panica, din impulsivitatea si momente in care ratiunea pare ca ne paraseste.
Iar daca pana acum am crezut ca oamenii n-ar putea lua decizii in urma unor atacuri de panica astazi am aflat ca m-am inselat.
Sunt oamenii care in urma unui cutremur au sarit pe geamul locuintei din panica, desi cutremurul se incheiase de mult si desi scarile erau la doar 1 metru departare. Iar consecintele sunt cat se poate de dureroase.
Sunt oamenii care in timpul aceluiasi cutremur au sarit pe geam, peste garduri de sarma ghimpata doar pentru ajunge alaturi de cei dragi. Desi noi toti am spune ca in doar 30 secunde nu ai timp sa ajungi prea departe, panica se pare ca nu este de acord.
Sunt oamenii care au fugit pe casa scarii, atunci cand au iesit pe usa apartamentului in incercarea de a iesi din bloc.
Sunt oamenii care au fugit din proprile masini pentru a ajunge sub un bloc care mai apoi s-a daramat.
Sunt oamenii care desi si-au construit casa sub perspectiva celor mai puternice masuri de siguranta in ceea ce priveste un cutremur, dar au fost prinsi de actiunea acestuia in cu totul alte locuri.
Cat despre noi, traim zi de zi cu speranta ca nu ni se va intampla si noua, sau traim zi de zi fara sa ne gandim la asta.


Si … tu ce ai facut cutremurul asta?

E despre mine, e despre tine, e despre noi si despre ceaiul de tei din fiecare dimineata. E despre ochii reci care vorbesc de la sine despre ce a fost si nu va mai fi. E acelasi zambet pustiu care iti apasa buzele ori de cate ori descoperi o inima in cafea. Sunt amintirile ce aduc a filme franceze, alb-negru. E masa cafenelei din colt, unde iti citesti gandurile intr-o imagine de dragoste. Sunt filmele romanesti dintr-o seara de duminica, cand esti singur cu ironiile tale. E despre lucrurile simple, care inseamna atat de mult. E despre el si despre idila voastra de primavara. Sunt buzele reci pe care le saruti absent. Esti ceea ce esti atunci cand esti singur si nu vrei sa fii.