Ea, mereu ferecita. El insa, era altfel, credea ca lui viata nu i-a rezervat nici o speranta, astfel incat isi traia sentimentele fata de ea pe ascuns, din teama de a nu pierde si legatura de prietenie dintre ei.
Ea se comporta ca un copil, n-ar fi conceput niciodata sa fie altfel.. De fiecare data cand el era trist, ea zambea si incerca sa ii aduca si lui zambetul pe buze, necunoscandu-i adevaratele motive pentru care se poarta asa. Nu s-ar fii gandit niciodata la el, mai mult ca la un amic. Nu concepea ca el sa se uite macar la ea.

- Ce insemn eu pentru tine? si-ar fi dorit de atatea ori sa o intrebe asta si niciodata nu reusea sa isi faca curaj, iar acum stia ca nu mai avea ce sa piarda. Era ea, sau nimic.

Putin surprinsa de intrebare, ea i-a raspuns iritata. Raspunsul ei nu putea sa insemne decat dezamagire. Stia ca ea, persoana la care el tinea cel mai mult, nu intelegea asta. Stia ca ea nu l-ar privi niciodata astfel decat ca pe un simplu prieten care are nevoie de umarul ei. Ce sens mai avea sa ii spuna ca o iubeste? Ce sens mai are sa continuie povestea, si sa o faca pe ea sa se simta prost? Lucrurile erau clare pentru el, dar nu si pentru ea. El nu a crezut niciodata in povesti cu final fericit iar pentru el situatia a avut acelasi final, unul trist. Si-ar fi dorit ca si pentru ea sa fie totul la fel de simplu de inteles. Ar fi vrut sa o invete sa se fereasca de prea multe sperante si vise in viata, nu vroia sa o vada dezamagita.
Si pentru prima data in prietenia lor, acum ea era cea care plangea. Era doar un copil, cum poate ea sa inteleaga ce e dragostea? Cum poate ea sa inteleaga ca viata nu e asa cum o vede ea?
Gresea, stia asta, dar nu intelegea insa cum.
Dar el isi ascundea sentimentele, vroia sa para tare, incerca sa o faca sa zambeasca, sa fie din nou asa cum o cunostea el. Ea simtea cum totul se naruia, credea ca nimic nu o va mai face sa zambeasca din nou. Isi pierduse cea mai importanta fiinta din viata ei iar motivele ii erau inca necunoscute.
El, stia ca tot ce a incercat a fost sa o faca fericita, simtea cum moare incet doar pentru ca o vedea trista. Isi dorea sa o lase in pace, credea ca ea asta isi doreste. Cum putea sa isi doreasca altceva daca de cand aparuse in viata ei adusese cu el numai tristete.
Numai ea stia ca decizia lui o surpindea, el se implica prea mult si niciodata nu reusise sa afle de ce el ii acorda atata incredere.
Si pentru el raspunsul era unul necunoscut, ar fi vrut sa ii spuna ca o iubeste insa nu vroia sa o raneasca mai tare decat o facuse deja. Tot ce i-a spus a fost ca si-ar dori doar sa o tina strans in brate si sa nu-I mai dea drumul niciodata. Rece, ea i-a raspuns ca nimic nu ar mai face-o fericita acum. Dezamagit din nou de comportamentul sau, crezand ca tot ceea ce ii spune le distruge din ce in ce mai intens prietenia, baiatul isi facea reprosuri. Nici macar sa ii readuca zambetul pe care el il furase nu mai putea acum. Cuvintele sale pareau acum definitive. I-a spus inca o data ca va fi mereu aproape de ea sa o protejeze si a rugat-o sa se fereasca de persoanele care nu stiu sa o aprecieze la adevarata valoare. A plecat.
Prima noapte inconjurata de lacrimi reci din viata ei parea ca nu se mai termina. El nu reusea sa se gandeasca la nimic altceva decat la ea.
Ea insasi era dezamagita de comportamentul ei, si desi nu intelegea de ce face asta isi cere scuze. Insa, tot ce a reusit sa primeasca din partea lui a fost un raspuns respingator. I-a cerut sa uite pur si simplu de el, ca si cum n-ar fi existat, ca si cum ar fi fost doar produsul imaginatiei ei bolnave. Era cel mai bine pentru ea. Vroia sa o uite, stia insa ca ii va fi greu. Cu atat mai mult ii era greu acum sa plece pur si simplu. Avea sa plece, pur si simplu. Sa o paraseasca. Stia insa ca pentru el e cel mai bine.
Numai ea intelegea ca lucrurile erau atat de simple, iar el le complica. Nu stia ce vroia de la viata.

- Vreau …uhhhm … vreau sa fiu cu tine …

Increderea in el se naruise deodata. Nici ea nu mai stia de ce. El insa nu avea nimic mai sincer in viata decat sentimentele pentru ea. Tot ce o mai putea convinge acum putea fi probabil doar un juramant. I-a jurat ca o iubeste cum nu a mai iubit pe nimeni niciodata.

- Tu? Nu stii ce inseamna sa iubesti.

Credea ca nimeni nu il cunoaste mai bine decat ea. Avea incredere oarba in ceea ce ii spusese. Nu se considera indeajuns de bun pentru ea si nici pentru nimeni altcineva. Cum sa zambeasca dupa cuvinte atat de grele?
Cu fiecare moment ce trecea ea isi pierdea increderea in faptele sale. Stia ca se purtase immoral cu el. Ii mai ramasese speranta. Speranta ca el nu va pleca sau ca cel putin nu o va lasa aici singura. Speranta ca el va reusi sa o ierte. Ii cerea insa cu siguranta mult prea mult. Nici de sentimentele lui nu mai era sigura. Daca o iubea cu adevarat? Daca il judeca mult prea aspru? Nu, nu vroia sa creada ca tocmai ea ar fi putut sa greseasca atat de mult.
El a dat uitarii tot ce s-a intamplat intre ei. Nimic nu mai conta, pana la urma el avea sa plece. Vroia sa pastreze aceasi amintire frumoasa a ei. Stia ca intotdeauna l-a iritat comportamentul ei rece fata de lacrimile sale, insa acum ar fi dat absolute orice pentru a o vedea din nou zambind.
In ipocrizia ei, si in dorinta de a face lucrurile asa cum trebuie, ea i-a spus ca nu stie daca va mai zambi vreodata. Se gandea poate numai la ea. Nu stia cat de tare il raneste, stia totusi ca numai cuvintele il pot face sa se simta ranit, iubit, slab, inutil, bun si rau.
O iubea si simtea cum nu ii poate comanda inimii sa inceteze.
Inca o data ea si-a aratat neincrederea fata de el. Inca o data cuvintele ii erau reci. L-a intrebat de ce tinea la ea, de ce tocmai la ea cand poate avea absolute orice fata isi doreste. Parea ca se simte superioara lui, insa se considera cu mult inferioara. Nu credea ca un baiat atat de special ar putea sa o iubeasca. Nu pe ea. Nu i-ar fi spus atat de sincer. Pentru ea parea doar o gluma. El si-ar fi dorit sa primeasca din partea ei macar o samanta din dragostea care ii crestea cu lacrimi in inima. Stia ca ar fi putut avea orice alta fata, stia, insa nu vroia pe nimeni altcineva. “ Poate vreodata o sa fim impreuna . . . Te iubesc ! “.
Gandul lui nu se despartea nici o clipa de imaginea ei. O iubea . . . de ce era atat de greu pentru ea sa inteleaga ?
Cu timpul sentimele ei deveneau din ce in ce mai neclare, era confuza ar fi vrut sa nege in continuare. Nu mai reusea insa. Se indragostea de el? Nici ea nu stia. Nu a cunoscut niciodata dragostea. Nici nu stia ce inseamna de fapt. Nu vroia insa sa recunoasca asta in fata lui. Nu vroia sa para slaba, a fost mereu puternica. A fost mereu o fire fericita. De ce ar inceta tocmai acum? Nu, nu din cauza lui. Intotdeauna l-a condamnat pentru depresia in care traia. Nu credea ca e indeajuns de bun pentru ea incat sa aiba incredere in el. I-a fost insa intotdeauna cea mai importanta fiinta. Mereu l-a iubit dar nu asa cum ar fi vrut el. Ii era prieten si confident, frate si tot ce mai putea fi. Era singurul care o proteja. Sentimenetele ei acum erau insa cu totul altele. Plangea din nou. Era ziua ei si tot ce primise spiritual au fost lacrimi. Se simtea inchisa intr-un balon de sentimente. Il iubea, insa nu stia ce inseamna asta. Nu vroia sa recunoasca , nici macar ea nu era sigura ca e asa.
Iar el, putea sa isi dea seama singur ca si ea il iubea. Nu vroia insa sa o intrebe asta. O cunostea. Stia ca nu ar fi recunoscut, era mult prea orgolioasa, nu credea in dragoste. Nu acum. A intrebat-o ce vrea de la el iar raspunsul ei a fost unul cat se poate de sec: nimic. Parea ca roata continua sa se invarte asa cum facea dintotdeauna insa era clar ca nu va mai urma nimic. Legatura dintre ei devenise din ce in ce mai fragila. Stia ca un alt raspuns ar fi putut schimba totul. Era hotarat sa renunte la tot doar pentru ea. Era hotarat sa ramana cu ea doar in schimbul unui raspuns. Nu vroia insa sa ii spuna asta, nu vroia nici el sa para slab din cauza sentimentelor. O iubea insa nu mai era atat de sigur ca merita sa-si joace viata doar din cauza unui moft de al ei.
Stiind cat e de hotarat sa plece, ea nu vroia sa incerce s ail opreasca. Nu era convinsa ca ar fi facut ceva pentru ea. Continua sa nu aibe incredere in sentimentele lui. Ii parea insa rau ca ii spusese totul atat de rece. Nu stia daca il iubeste. Vroia sa stie daca un raspuns chiar ar fi schimbat situatia in vreun fel. El insa nu vroia sa continue. De ce sa o mai raneasca? Nimic nu mai merita. El cu inima sfasiata i-a intors cuvintele. Pentru prima data s-a purtat si el rece. Nu mai cunostea nici un fel de obligatie fata de ea. De ce sa ii mai raspunda? Ea fusese destul de concreta. Nu mai vroia nimic de la el. Nimic insemna pentru el sa renunte si la prietenie. Isi cunostea fortele, dar nu vroia sa o uite. Vroia doar sa ia totul de la inceput. O iubea prea mult. Ea era insa hotarata sa il uite. Nu stia cine, dar stia ca unul din ei nu merita sa aibe parte de o astfel de relatie. El se stia vinovat pentru sentimentele fetei. Simtea cum i se naruie cerul doar din cauza sentimentelor. Nu ar fi trebuit sa ii spuna ceea ce simte. Credea ca asa era mult mai bine pentru ea .
El ar fi putut sa plece pur si simplu stia ca ea ar fi inteles. Cel putin s-ar fi obisnuit cu ideea.
Acum insa ea i-a cerut sa o uite. Si-a recunoscut sentimentele, insa era mult prea tarziu pentru cei doi. Crezand inca o data ca totul se termina, baiatul i-a marturisit ca o iubeste cu adevarat si ca niciodata nu va inceta sa faca asta. Stia ca nu era perfect si continua sa aibe incredere in sentimentele fetei. Viata ei parea alcatuita doar din lacrimi. Isi regreta fiecare miscare, fiecare cuvant, fiecare sentiment. Totul se intamplase doar din vina ei. Acum ar fi putut lua totul de la inceput. Insa era prea tarziu. Il ranise prea mult iar el nu mai avea de ales. Plecarea sa era un fapt implinit. Intr-o saptamana totul avea sa se incheie. Nu incepuse parca niciodata, insa acum se termina. Cuvintele ei nu au incetat niciodata sa fie reci. Nu se putea comporta altfel in fata lui. Nu stia de ce, totul ii era neclar. Ultimele sale cuvinte au fost unele de repros. Il considera vinovat, credea ca a dezamagit-o. Considera inca o data ca el era vinovat pentru tot ceea ce simtise vreodata mai profund. Nu mai stia daca ceea ce face e bines au nu, nu il mai interesa.
Toti prietenii lui auzisera de ea. Era fata visurilor lui si nimic nu i-ar fii schimbat parerea. Din cauza ei a incercat sa se sinucida, insa faptele sale au esuat.
De fiecare data cand ii auzea numele, ea simtea cum inima ii bate mai incet, nu si-l putea scoate din minte iar plecarea lui era cat se poate de aproape. Nu mai era nimic de facut. Tentativa lui de sinucidere i-a adus ei poate pentru o clipa zambetul pe buze. El nu mai avea sa plece. Inima i se slabise exagerat de mult iar familia sa nu ar fi vrut sa ii riste viata. Povestea avea insa sa se termine. Trecuse totul prin prea multe situatii. Nu isi mai avea rostul nimic pentru ei. Fata ar fi uitat totul doar pentru a ramane impreuna.
El insa nu. Nu vroia sa mai uite. Suferise prea mult ca sa mai invete sa o iubeasca din nou ca la inceput. Stia ca o sa sufere in continuare pentru ea, dar stia ca nu era ea cea care ii merita dragostea.


This is a message from me to you, inspired by what we felt.