Uneori iti doresti sa controlezi timpul. Sa zambesti si sa lasi lucrurile asa cum sunt. Sa asculti cum trec secundele rand pe rand, iar apoi sa opresti ceasul si lumea toata sa stea in loc. Sa vezi totul ca pe un film alb negru, cu actori pe care ii poti alege. Stii tu, ar fi genul ala de filme pe care le privesti amuzat, cu imagini care nu se leaga una de alta, cu fundal negru si texte scrise cu litere mari si albe. Ar fi un film prost, da, asa-i, dar ar fi al tau. L-ai privi cu nonsalanta la dvd-ul din sufragerie, gandindu-te cum ai fi putut tu sa schimbi lucrurile. Si apoi totul ar fi mai simplu nu?
Ai da din nou timpul inapoi, ai schimba ce nu ti-a placut prima oara si ai vedea varianta a doua a filmului.
Poate ar fi mai simplu asa, poate ar fi usor. Si ti se pare ca timpul trece prea repede pe langa tine, nu te lasa sa vezi fericirea, nu iti da timp sa realizezi ce e cu adevarat important. Doar ca ea e acolo, e acolo mereu, chiar daca nu o vezi pe video.
Si pentru ca te-am gasit acum, nu am sa te las sa pleci.

Si nu concep ca se poate altfel, si da, te iubesc! Te iubesc, mai mult decat un fulg de zapada, in plina vara.

Privesti adanc totul cu detasare. Esti rece si indiferent. Taci si oftezi, realizezi in sinea ta ca nimic din ceea ce ai, nu se schimba desi cresti.
Cand erai mic, iti doreai mereu ceva, o jucarie, o ciocolata, ceva, erai un copil. Pe masura ce cresti, cresc si pretentile, iti doresti un telefon performant, un aparat, ceva tipic adolescentei. Ajungi adult, deja iti doresti ceva mai maret, o masina, un apartament. Care e consecinta? O data cu tine, cresc si pretentile, scad multumirile. Atunci cand esti mic, nu poti avea intotdeauna ceea ce iti doresti si ti se spune inca o data : mami, nu se poate.
Si ajungi in momentul in care realizezi ca viata nu-i mai mult decat o ambitie, de a avea ceea ce iti doresti. Si cand ai ce iti doresti, realizezi ca nu ai nimic.


Ea a fost mereu un copil si unele lucruri nu se vor schimba niciodata.

Dimineata. Soare. Ciocolata calda. Zambete si glume. Poze. Etaj 4. Imbratisari. Inghesuiala. Cool cat. Fum. Prieteni. Cadouri. Lumini. Inghesuiala iar. Acasa. Ciocolata calda. Lipsea doar sa ninga azi. Te iubesc!

Ii spune ca se simtea vinovat, ca trebuia sa ii marturiseasca, credea ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Stie ca in ochii lui i se citeste teama si in acelasi timp indiferenta, dar nu pare a-l afecta. Este tacut, probabil e pregatit pentru orice. Isi fratamanta buzele, iar in mana stanga tinea o tigare stinsa. Din principiu nu vroia sa o aprinda in fata ei, nu se simtea in masura sa faca orice altceva ce ei i-ar fi displacut. Inima ii batea in ritm alert, iar palmele ii transpirau ca unui copil, aflat in fata primei sale prietene. Iar ea stie si de ce, il intelege desi nu stie cum a putut sa se intample asa. Stie cu siguranta ce gandeste acum, stia si inainte, o simtea in felul in care se poarta, dar se bucura la gandul ca nu-l cunoaste atat de bine.

Cu el totul incepuse altfel si se termina asa cum incepuse : altfel. Totul se facea altfel cu el, gresise, si cel mai rau durea sinceritatea. Cu ochii goi, il privea, stia cat e de egoista ca gandeste asa dar si-ar fi dorit sa stie de ce n-a mintit-o in continuare.

O jumatate goala de pat si multe povesti de spus. Puterea de a-l mai privi in ochi, chiar si cu ura pe care o ai fata de o persoana care distruge ce ai tu mai bun. A ramas doar cu rusinea fata de ea insasi, ca a avut incredere in persoana cea mai nepotrivita.

Tu. Dormi vinovat.