Ii spune ca se simtea vinovat, ca trebuia sa ii marturiseasca, credea ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Stie ca in ochii lui i se citeste teama si in acelasi timp indiferenta, dar nu pare a-l afecta. Este tacut, probabil e pregatit pentru orice. Isi fratamanta buzele, iar in mana stanga tinea o tigare stinsa. Din principiu nu vroia sa o aprinda in fata ei, nu se simtea in masura sa faca orice altceva ce ei i-ar fi displacut. Inima ii batea in ritm alert, iar palmele ii transpirau ca unui copil, aflat in fata primei sale prietene. Iar ea stie si de ce, il intelege desi nu stie cum a putut sa se intample asa. Stie cu siguranta ce gandeste acum, stia si inainte, o simtea in felul in care se poarta, dar se bucura la gandul ca nu-l cunoaste atat de bine.

Cu el totul incepuse altfel si se termina asa cum incepuse : altfel. Totul se facea altfel cu el, gresise, si cel mai rau durea sinceritatea. Cu ochii goi, il privea, stia cat e de egoista ca gandeste asa dar si-ar fi dorit sa stie de ce n-a mintit-o in continuare.

O jumatate goala de pat si multe povesti de spus. Puterea de a-l mai privi in ochi, chiar si cu ura pe care o ai fata de o persoana care distruge ce ai tu mai bun. A ramas doar cu rusinea fata de ea insasi, ca a avut incredere in persoana cea mai nepotrivita.

Tu. Dormi vinovat.