Privesti adanc totul cu detasare. Esti rece si indiferent. Taci si oftezi, realizezi in sinea ta ca nimic din ceea ce ai, nu se schimba desi cresti.
Cand erai mic, iti doreai mereu ceva, o jucarie, o ciocolata, ceva, erai un copil. Pe masura ce cresti, cresc si pretentile, iti doresti un telefon performant, un aparat, ceva tipic adolescentei. Ajungi adult, deja iti doresti ceva mai maret, o masina, un apartament. Care e consecinta? O data cu tine, cresc si pretentile, scad multumirile. Atunci cand esti mic, nu poti avea intotdeauna ceea ce iti doresti si ti se spune inca o data : mami, nu se poate.
Si ajungi in momentul in care realizezi ca viata nu-i mai mult decat o ambitie, de a avea ceea ce iti doresti. Si cand ai ce iti doresti, realizezi ca nu ai nimic.


Ea a fost mereu un copil si unele lucruri nu se vor schimba niciodata.