Wednesday, July 29, 2009
Thursday, July 16, 2009
Pentru ca noi cei de astazi ne trezim in fiecare zi cu aceleasi ganduri, aceleasi opinii si aceleasi dorinte. Pentru ca nu mai stim deloc ceea ce ne dorim si nici ceea ce putem face, lasam lucrurile sa vina de la sine, iar ele vin, doar ca vin cu repeziciune, fara sa ne ofere sansa de a alege. Si nu este cu nimic mai special, asa este si azi, asa va fii si maine, pentru ca ziua se termina iar tu nu iti poti da seama cand si cum a trecut pe langa tine. Ai sperat in fiecare seara, ziua de maine, iar apoi te trezesti iar dimineata urmatoare si inca o zi a trecut pe langa tine. Iar tu, alaturi de toti ceilalti nu mai ramai decat o alta victima a timpului, pentru ca de atatea ori el te controleaza iar tu nu poti face nimic ca sa il opresti, pentru ca te controleaza el pe tine si niciodata invers.
Iar maine poate va fii august.
Tuesday, June 09, 2009
Despre tine as scrie o viata, despre cum esti si cine esti, despe ce erai si ce ai devenit, de fapt despre ce ai devenit si ce gandesti.
Spuneam ca suntem prieteni, dar ce fel de prieteni?
Pentru acele 10 minute in care ai redevenit ceea ce erai atunci cand ea lipsea, pentru grija aia stearsa din tren si pentru ca esti naiv, pentru toate astea imi esti drag. Foarte drag.
Ma faci sa ma simt prostuta,
But I still don’t believe in you.
Friday, May 22, 2009
" Nici amintirile frumoase de odinioara nu ne mai aduc impreuna iubito. Nici ochii tai blanzi, nici vocea ta calda si plina de intelegere. Eu sunt aici. Tu acolo. Poate trebuia sa spun asta de mult, poate trebuia doar sa-mi mai acord timp, sa inteleg ce se intampla cu mine, ce imi lipseste, ce ne lipseste, sau cum ar fii daca ai fii din nou aici, langa mine. Ai sa-mi spui poate ca sunt egoist ca intotdeauna, ca ma gandesc doar la binele meu.
Stii? Imi asum tot riscul de a provoca un cliseu, dar te inseli, m-am gandit mai mult la binele tau decat la al meu. Nu. Nu. Acum nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa nici de binele tau, nici de a celor din jur si in sine nici de binele meu. Toate lucrurile astea nu ne-au fost date niciodata pentru binele nostru, ci pentru iluzia pe care ne-am creat-o singuri ca va fi candva mai bine.
Tu esti departe, iubito si desi am trait cu iluzia ca vei fii candva din nou aici, acum e tarziu. Ma intreb acum, dupa atatia ani, ce ar fii fost daca ai fii ramas aici.
Cu toate incertitudinile noastre ne-ar fii fost inzecit mai bine. Iar daca alegerile noastre in viata contureaza ceea ce noi in naivitatea noastra numim destin, as spune acum ca al nostru nu a beneficiat de suficient de multa atentie.
Au fost anii in care m-am format ca om , caracter si suflet. Au fost lunile in care am trait, am trait pentru tine, iar acum e tot ce mi-a mai ramas. Au fost saptamanile cu seri prelungite doar pentru ca tu erai acolo. Au fost zilele de sambata atat de scurte atunci. Au fost orele plinele de cuvinte si minutele de zambete. Au fost totul.
Nu mi-au mai ramas acum decat amintirile, draga mea, si speranta ca imi vei scrie poate mai repede decat ultima oara. Ca ai sa imi spui ca te intorci, ca iti este greu, ca o putem lua de la capat acum, ca de data asta nu va mai fii la fel, dar in zadar. Este seara acum, e tarziu, si lacrimile nu-mi dau pace.
Al tau pentru totdeauna. "
Tuesday, January 13, 2009
E despre mine, e despre tine, e despre noi si despre ceaiul de tei din fiecare dimineata. E despre ochii reci care vorbesc de la sine despre ce a fost si nu va mai fi. E acelasi zambet pustiu care iti apasa buzele ori de cate ori descoperi o inima in cafea. Sunt amintirile ce aduc a filme franceze, alb-negru. E masa cafenelei din colt, unde iti citesti gandurile intr-o imagine de dragoste. Sunt filmele romanesti dintr-o seara de duminica, cand esti singur cu ironiile tale. E despre lucrurile simple, care inseamna atat de mult. E despre el si despre idila voastra de primavara. Sunt buzele reci pe care le saruti absent. Esti ceea ce esti atunci cand esti singur si nu vrei sa fii.
Saturday, October 18, 2008
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim. "
Thursday, September 11, 2008
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti.
Pentru că se trag din fetiţe.
Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor.
Pentru că le termină Cohen.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.
Pentru că ţin minte numele actri¬ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.”
Sunday, June 15, 2008
Si acum tu faci totul dupa cum e la moda, dupa ce e in trend. Nu te intereseaza de ce simti tu, te intereseaza de ce simte el si cum sa il convingi sa te placa. Nici tu nu stii de ce, oricum o sa te plictisesti repede. Si nu iti pasa de ce faci sa iti urmezi scopul. Nu-ti pasa de nimeni si nimic. Pana la urma de ce ti-ar pasa? Si spune-mi acum, merita? Merita oare sa te schimbi, doar pentru ca tu crezi ca e mai bine, desi ceilalti se opun?
Si acum tot universal tau se invarte in jurul lui, pentru ca el a devenit acum totul pentru tine, totul sau … nimic. Pentru ca in adancul sufletului tau stii ca nici el nu va fi mai bun decat cel precedent.
Stii ca toti sunt la fel, si stii ca tu esti de fiecare data aceeasi. Aceeasi pe care nu o intereseaza decat ce cred ceilalti, decat ce cred cei ce nu iti sunt prieteni. Ai spune ca iti plac parerile obiective, dar spune-mi tu chiar crezi ca asa e?
Stii ca nu te vei schimba cu nimic, atunci cand il vei avea. Stii ca il vei respinge tu, pentru ca ce nu e al tau va fi intotdeauna mai interesant, si ce e al tau, mai putin important. Si oricum … doar tu stii ca ce e a vecinului iti trezeste interes.
Catre tine.
Friday, May 30, 2008
Asa incepe si povestea simpla dintre noi, o fata si un baiat.
Nu ti-e dor uneori sa traiesti in alt univers?
Saturday, May 17, 2008
Ne spunem ca lucrurile in viata sunt simple si ca viata e frumoasa. In schimb are un singur defect, acela ca se lasa complicata de noi.
Noi, cei dornici sa avem mereu ceva de spus, o decizie greu de luat, o alegere, orice.
De atatea ori ni se pune in fata o problema atat de simpla la care ne gandim ore intregi, doar pentru ca nu facem altceva decat sa cautam o solutie cat mai complicata. Uitam sa privim sub nasul nostru si sa realizam cat de simplu se rezolva totul. Sau, mai grav decat atat, gasim o solutie careia nu ii dam importanta. De ce? Pentru ca e prea simpla, noi cautam ceva cu mult mai complex.
Se spune ca suntem cei care compunem viata doar ca o facem din lucruri absurde. Cautam sa avem mereu dreptate, fara sa ne mai uitam la cel din fata noastra, fara sa mai incercam sa-l intelegem. Nu ne mai urmarim telurile in viata si chiar daca nu avem dreptate ne sustinem cu ardoare parerile. Nu ne mai intereseaza cat sau cum ranim, de ce sau daca merita.
De ce nu putem face lucruri pentru noi neinsemnate dar care pentru altcineva inseamna atat de mult?
Devenim incetul cu incetul, marionetele proprilor noastre vieti, da, noi.
Tuesday, April 01, 2008
Mmm, si spune-mi tu, nu ti-ai dorit niciodata sa fii o tableta de ciocolata?
Sa te ascunzi in frigider si sa te lase toti uitata acolo. Sa bucuri un copil atunci cand apari, sa poti sa te imparti si sa fii alaturi de cati oameni dragi vrei. Sa dispari si apoi sa apari iar cand cineva are nevoie de tine. Sa iti aleaga altcineva destinul, sa nu depinda nimic de tine.
Ce simplu ar fi sa fim doar niste tablete de ciocolata in staniol.
Wednesday, March 12, 2008
Si vad acum in ea tot ce vedeam pana acum in mine, pentru ca retraiesc totul, de data asta cu ochii pe care ne vedeau pe noi ceilalti. Si va vad pe voi prin ochii ei. Iar tu esti la fel, nu s-a schimbat nimic.
Poate pentru ca nu mi-a fost dat sa vad situatia in care traiam. Poate pentru ca erai prea orbit de orgoliu incat sa vezi ca nu-s cu nimic superioara celor ce vor urma. Poate pentru ca acum toti cred ca sunteti facuti unul pentru celalalt. Si poate pentru ca chiar asa e. Poate acum sunt eu prea oarba sa vad. Poate pentru ca am formulat prea multe vise si iluzii in tine. Si va revad acum din prima zi, cum a schimbat lucrurile. Si o sa iti spun si ca stiu ce urmeaza.
As putea sa stiu si ce ii spui si ce gandesti. As putea sa stiu si ce mi-ai spune mie daca te-as intreba. As putea sa stiu si ca ai nega si mi-ai spune ca-s absurda.
Si iti spun, nu sunt cu nimic mai absurda decat esti tu.
Si nu pentru ca e intotdeauna la fel cu toate, ci pentru ca eu am vrut sa traiesc o cu totul alta poveste. Iar acum se repeta. Cu tine. Cu tine si cu ea.
Si te aud ca prin vis cum ii spui “te iubesc”.
Sunday, February 10, 2008
Se spune ca intotdeauna cele mai frumoase amintiri, sunt cele de inceput. Atunci cand te nasti, e primul zambet, primul chicot de bucurie. Si toti se multumesc cu putin.
Primul "mama" pe care il spui, primul "papa", primul cuvant, aduce bucuria tuturor celor din jurul tau. Ai vorbit. A fost primul tau cuvant.
Apoi pretentile cresc. Ti se cere sa stai pentru prima oara pe picioarele tale. Sa faci primul pas.
Si uite-te cum esti pentru prima oara in viata ta, independent. Vorbesti, iti poti exprima dorintele. Si mergi, daca nu iti convine ceva intorci spatele si pleci.
Ajungi la gradinita, intalnestii primii tai colegi si apoi printr-o intamplare necunoscuta tie, iti faci primul prieten, pe care evident nu ai curaj sa il tii de mana. Esti mica.
Primul pupic pe obraz, spune-mi il vei uita?
In scoala, pretentile cresc. Ai devenit mare, si vrei sa faci lucruri pe care numai oamenii mari le fac. Doar ca nu stii cu ce sa incepi.
Mergi pentru prima oara in locuri pe care nu le-ai mai vazut niciodata si ti se intiparesc in minte.
Cunosti primii oameni pe care ii vei numi prieteni adevarati, dar observi in scurt timp ca dispar, se sterg din viata ta. Ai primele dezamagiri.
Pentru prima oara tii un baiat de mana si crezi ca esti pentru prima oara indragostit, nu stii ce e dragostea, nici cei din jurul tau nu stiu, asa ca asta nu va deranja pe nimeni.
Treci apoi prin prima ta despartire, careia ii acorzi mai multa importanta decat ar trebui.
Primul pupic in apropierea buzele, primul sarut, nu o sa-l uiti indiferent cat de prost si de stangaci ar fi fost. Iti troneaza de acum viata, pentru ca intotdeauna ti-ai dori sa mai traiesti inca o data emotile.
Prima oara cand vezi marea iti aduce cele mai placute si mai linistitoare sentimente. Te astepti sa vezi ceva divin.
Mergi pentru prima oara la un concert, de care profiti din plin. E prima oara.
Incepi sa ai preferinte muzicale. Pentru prima oara adori o melodie, un film. Ceva ce tine doar de gusturile tale.
Primesti primul tau telefon mobil, pe care ti-l doreai atat de tare. Acum te poti lauda prietenilor tai.
Timpul trece, iar placerea vietii consta in descoperirea unor lucruri pentru prima oara. Un zambet, un cuvant, un sarut, un concert, o melodie, o reactie. Orice, cele mai frumoase amintiri.
Tuesday, February 05, 2008
Tuesday, January 22, 2008
I know what you're thinking, and no, I don't need your reasons. You don't care and you never did.
Poate pentru ca unele lucruri nu se vor schimba niciodata, nici nu isi au rostul.
Poate pentru ca tu nu te vei schimba niciodata, dar o faci temporar atunci cand te simti vinovat.
Poate pentru ca gandurile tale au mereu 2 etape, si treci obsesiv din una in alta.
Chiar daca nu ma crezi,
Pur si simplu se intampla, si se intampla pentru ca noi o dorim inconstient.
Oh, yes. It's true.
Thursday, December 27, 2007
Ai da din nou timpul inapoi, ai schimba ce nu ti-a placut prima oara si ai vedea varianta a doua a filmului.
Poate ar fi mai simplu asa, poate ar fi usor. Si ti se pare ca timpul trece prea repede pe langa tine, nu te lasa sa vezi fericirea, nu iti da timp sa realizezi ce e cu adevarat important. Doar ca ea e acolo, e acolo mereu, chiar daca nu o vezi pe video.
Si pentru ca te-am gasit acum, nu am sa te las sa pleci.
Si nu concep ca se poate altfel, si da, te iubesc! Te iubesc, mai mult decat un fulg de zapada, in plina vara.
Wednesday, December 05, 2007
Cand erai mic, iti doreai mereu ceva, o jucarie, o ciocolata, ceva, erai un copil. Pe masura ce cresti, cresc si pretentile, iti doresti un telefon performant, un aparat, ceva tipic adolescentei. Ajungi adult, deja iti doresti ceva mai maret, o masina, un apartament. Care e consecinta? O data cu tine, cresc si pretentile, scad multumirile. Atunci cand esti mic, nu poti avea intotdeauna ceea ce iti doresti si ti se spune inca o data : mami, nu se poate.
Si ajungi in momentul in care realizezi ca viata nu-i mai mult decat o ambitie, de a avea ceea ce iti doresti. Si cand ai ce iti doresti, realizezi ca nu ai nimic.
Ea a fost mereu un copil si unele lucruri nu se vor schimba niciodata.
Sunday, December 02, 2007
Saturday, December 01, 2007
Ii spune ca se simtea vinovat, ca trebuia sa ii marturiseasca, credea ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Stie ca in ochii lui i se citeste teama si in acelasi timp indiferenta, dar nu pare a-l afecta. Este tacut, probabil e pregatit pentru orice. Isi fratamanta buzele, iar in mana stanga tinea o tigare stinsa. Din principiu nu vroia sa o aprinda in fata ei, nu se simtea in masura sa faca orice altceva ce ei i-ar fi displacut. Inima ii batea in ritm alert, iar palmele ii transpirau ca unui copil, aflat in fata primei sale prietene. Iar ea stie si de ce, il intelege desi nu stie cum a putut sa se intample asa. Stie cu siguranta ce gandeste acum, stia si inainte, o simtea in felul in care se poarta, dar se bucura la gandul ca nu-l cunoaste atat de bine.
Cu el totul incepuse altfel si se termina asa cum incepuse : altfel. Totul se facea altfel cu el, gresise, si cel mai rau durea sinceritatea. Cu ochii goi, il privea, stia cat e de egoista ca gandeste asa dar si-ar fi dorit sa stie de ce n-a mintit-o in continuare.
O jumatate goala de pat si multe povesti de spus. Puterea de a-l mai privi in ochi, chiar si cu ura pe care o ai fata de o persoana care distruge ce ai tu mai bun. A ramas doar cu rusinea fata de ea insasi, ca a avut incredere in persoana cea mai nepotrivita.
Tu. Dormi vinovat.