* ElliE *

2010-02-03T12:26:00.001+02:00

si acum pleci iar.

2010-01-02T16:00:00.000+02:00

Am invatat.

Eiii bine, anul trecut pe vremea asta ma declaram fericita ca iubesc si ca sunt iubita.

A fost un an ca oricare altul. Am ras, am plans, am iubit, am trait, am ascultat si am facut greseli. Am invatat cat de mult inseamna sa ii cunosti pe cei din jurul tau. Si am invatat ca noi oamenii nu suntem in realitate capabili sa acceptam greselile celorlalti. Ne lasam ghidati doar de instinctele noastre salbatice. Am reintalnit oameni dragi, am cunoscut oameni noi, am castigat si am pierdut prieteni. Am reusit sa ma confrunt intr-un fel sau altul cu mine si cu dorintele mele si sa realizez ca cei din jurul meu nu sunt responsabili in nici un fel de ceea ce sunt eu.

Pentru ca viata noastra nu este decat o ruleta unde pierzi si castigi.

2009-12-09T17:20:00.001+02:00

E asa ciudat. Te cunosc, simt ca te cunosc dar ma mint. Cum pot sa te cunosc pe tine dragul meu, cand ai fost al meu o saptamana, dar am asteptat pentru asta atata timp? Cum sa imi fie dor sa te aud, cand desi am vorbit ore si ore in sir, ne-am certat de inzecit mai multe ori? Cum sa iti spun ca imi esti drag, tocmai tu care nu ai fost niciodata acolo la momentul potrivit? Cum sa te simt atat de aproape cand ai fost mereu atat de departe? Cum sa imi fie dor de cineva care a fugit ori de cate ori a avut ocazia? Cum sa ma indragostesc de tine, dupa ce te-am sarutat doar de 2 ori? Cum sa crezi atat de mult in cineva pe care cunosti atat de putin? Cum as putea sa renunt la tot pentru cineva ce poate maine nu va mai fii aici? Iar daca maine va fii, pana cand? Esti doar o exceptie ce confirma regula. Ai sa ramai asa mereu.

Nu am invatat inca cum este sa tii la un om. Ma inveti tu?

2009-12-03T20:40:00.000+02:00

Te-am visat.
Ai vrut sa-mi vorbesti si ti-am spus taci.
Ai vrut sa ma intrebi de ce, dar te-am oprit.
Ai vrut sa pleci si ti-am spus mai stai.
Ai mai stat.

2009-12-01T22:33:00.000+02:00

Isn’t it ironic?

E asa ciudat sa te privesti pe tine din perspectiva celorlalti.. Te-ai intrebat vreodata ce s-ar intampla daca ti-ai fii fost prieten?
Hahahah, dragule, te-ai mai fii iubit?
Noi, oamenii suntem asa ciudati si reci uneori, incat nu cred ca suntem capabili sa ne iertam propriile greselile. Ii judecam adesea pe ceilalti din perspectiva noastra si din lucrurile pe care le fac gresit fata de noi, dar niciodata din ce am fii facut noi in locul lor. Nu suntem rai, dar suntem egoisti. Te-ai intrebat vreodata daca in alta viata te-ai accepta ca prieten?
Eu nu. Poate nici tu.

2009-10-14T17:34:00.000+03:00

and I don't trust you cause everytime you're here, your intentions are unclear

2009-08-04T15:37:00.000+03:00

" Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor,

by Simona Tache

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?

2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti? :-P

Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!

Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((

El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu

Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic :x

Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S

Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :( (

El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot

Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee :(

Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii

4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.

5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?” si „Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol.

6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.

7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.

8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.

9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.

10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.

11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.

12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.

13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.

14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.

15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.

16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.

17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus.

18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.

19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.

20. „Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.

21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara.

22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde."

Sursa : http://www.simonatache.ro/2008/10/30/mic-inventar-de-metode-prin-care-noi-femeile-distrugem-viata-barbatilor/ .

2009-07-29T17:43:00.000+03:00

Nu stiu.

Astazi este ziua in care nu stiu, ziua in care nu voi intreba, si nici nu voi accepta vreun raspuns, ziua in care nu ma intereseaza si ziua in care am uitat totul. Astazi nu sunt eu si nu stiu. Nu stiu cine sunt.

Nu stiu ce am fost. Nu stiu ce sunt astazi. Nu stiu ce voi fii maine.

2009-07-16T17:42:00.000+03:00

And it’s ironic too,

Pentru ca noi cei de astazi ne trezim in fiecare zi cu aceleasi ganduri, aceleasi opinii si aceleasi dorinte. Pentru ca nu mai stim deloc ceea ce ne dorim si nici ceea ce putem face, lasam lucrurile sa vina de la sine, iar ele vin, doar ca vin cu repeziciune, fara sa ne ofere sansa de a alege. Si nu este cu nimic mai special, asa este si azi, asa va fii si maine, pentru ca ziua se termina iar tu nu iti poti da seama cand si cum a trecut pe langa tine. Ai sperat in fiecare seara, ziua de maine, iar apoi te trezesti iar dimineata urmatoare si inca o zi a trecut pe langa tine. Iar tu, alaturi de toti ceilalti nu mai ramai decat o alta victima a timpului, pentru ca de atatea ori el te controleaza iar tu nu poti face nimic ca sa il opresti, pentru ca te controleaza el pe tine si niciodata invers.

Iar maine poate va fii august.

2009-06-09T17:15:00.001+03:00

M-ai facut cumva sa rasucesc iarasi cutitul in rana,
Despre tine as scrie o viata, despre cum esti si cine esti, despe ce erai si ce ai devenit, de fapt despre ce ai devenit si ce gandesti.
Spuneam ca suntem prieteni, dar ce fel de prieteni?
Pentru acele 10 minute in care ai redevenit ceea ce erai atunci cand ea lipsea, pentru grija aia stearsa din tren si pentru ca esti naiv, pentru toate astea imi esti drag. Foarte drag.
Ma faci sa ma simt prostuta,

But I still don’t believe in you.

2009-05-22T19:31:00.000+03:00

Ai crezut si poate inca mai crezi ca am sa te iert. Ca am sa te iert asa cum o fac intotdeauna, cu privirea in pamant si zambetul amar. Daca m-ar fii intrebat un strain, un trecator oarecare asta as fii raspuns si eu. Dar pana cand?

" Nici amintirile frumoase de odinioara nu ne mai aduc impreuna iubito. Nici ochii tai blanzi, nici vocea ta calda si plina de intelegere. Eu sunt aici. Tu acolo. Poate trebuia sa spun asta de mult, poate trebuia doar sa-mi mai acord timp, sa inteleg ce se intampla cu mine, ce imi lipseste, ce ne lipseste, sau cum ar fii daca ai fii din nou aici, langa mine. Ai sa-mi spui poate ca sunt egoist ca intotdeauna, ca ma gandesc doar la binele meu.
Stii? Imi asum tot riscul de a provoca un cliseu, dar te inseli, m-am gandit mai mult la binele tau decat la al meu. Nu. Nu. Acum nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa nici de binele tau, nici de a celor din jur si in sine nici de binele meu. Toate lucrurile astea nu ne-au fost date niciodata pentru binele nostru, ci pentru iluzia pe care ne-am creat-o singuri ca va fi candva mai bine.
Tu esti departe, iubito si desi am trait cu iluzia ca vei fii candva din nou aici, acum e tarziu. Ma intreb acum, dupa atatia ani, ce ar fii fost daca ai fii ramas aici.
Cu toate incertitudinile noastre ne-ar fii fost inzecit mai bine. Iar daca alegerile noastre in viata contureaza ceea ce noi in naivitatea noastra numim destin, as spune acum ca al nostru nu a beneficiat de suficient de multa atentie.
Au fost anii in care m-am format ca om , caracter si suflet. Au fost lunile in care am trait, am trait pentru tine, iar acum e tot ce mi-a mai ramas. Au fost saptamanile cu seri prelungite doar pentru ca tu erai acolo. Au fost zilele de sambata atat de scurte atunci. Au fost orele plinele de cuvinte si minutele de zambete. Au fost totul.

Nu mi-au mai ramas acum decat amintirile, draga mea, si speranta ca imi vei scrie poate mai repede decat ultima oara. Ca ai sa imi spui ca te intorci, ca iti este greu, ca o putem lua de la capat acum, ca de data asta nu va mai fii la fel, dar in zadar. Este seara acum, e tarziu, si lacrimile nu-mi dau pace.

Al tau pentru totdeauna. "

2009-01-13T22:44:00.000+02:00

E despre mine, e despre tine, e despre noi si despre ceaiul de tei din fiecare dimineata. E despre ochii reci care vorbesc de la sine despre ce a fost si nu va mai fi. E acelasi zambet pustiu care iti apasa buzele ori de cate ori descoperi o inima in cafea. Sunt amintirile ce aduc a filme franceze, alb-negru. E masa cafenelei din colt, unde iti citesti gandurile intr-o imagine de dragoste. Sunt filmele romanesti dintr-o seara de duminica, cand esti singur cu ironiile tale. E despre lucrurile simple, care inseamna atat de mult. E despre el si despre idila voastra de primavara. Sunt buzele reci pe care le saruti absent. Esti ceea ce esti atunci cand esti singur si nu vrei sa fii.

2008-10-18T13:08:00.000+03:00

"Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim. "

2008-09-11T23:30:00.001+03:00

”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă.
Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că au obsesia pentru subţirime a lui Giacometti.
Pentru că se trag din fetiţe.
Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.
Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor.
Pentru că le termină Cohen.
Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit.
Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.
Pentru că ţin minte numele actri¬ţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-1 văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.”

2008-08-31T23:20:00.000+03:00

Azi?
Nu-mi mai pasa, nu-mi pasa ca sunteti cu totii la fel.

2008-06-15T22:54:00.001+03:00

Si acum tu faci totul dupa cum e la moda, dupa ce e in trend. Nu te intereseaza de ce simti tu, te intereseaza de ce simte el si cum sa il convingi sa te placa. Nici tu nu stii de ce, oricum o sa te plictisesti repede. Si nu iti pasa de ce faci sa iti urmezi scopul. Nu-ti pasa de nimeni si nimic. Pana la urma de ce ti-ar pasa? Si spune-mi acum, merita? Merita oare sa te schimbi, doar pentru ca tu crezi ca e mai bine, desi ceilalti se opun?

Si acum tot universal tau se invarte in jurul lui, pentru ca el a devenit acum totul pentru tine, totul sau … nimic. Pentru ca in adancul sufletului tau stii ca nici el nu va fi mai bun decat cel precedent.

Stii ca toti sunt la fel, si stii ca tu esti de fiecare data aceeasi. Aceeasi pe care nu o intereseaza decat ce cred ceilalti, decat ce cred cei ce nu iti sunt prieteni. Ai spune ca iti plac parerile obiective, dar spune-mi tu chiar crezi ca asa e?

Stii ca nu te vei schimba cu nimic, atunci cand il vei avea. Stii ca il vei respinge tu, pentru ca ce nu e al tau va fi intotdeauna mai interesant, si ce e al tau, mai putin important. Si oricum … doar tu stii ca ce e a vecinului iti trezeste interes.

Catre tine.

2008-05-30T21:41:00.001+03:00

Ca in orice alta poveste care incepe cu "a fost o data, ca niciodata", intr-o alta vreme parca atat de indepartata si in cu totul alt spatiu, la fel de indepartat, rupt parca din basmuri vechi, "ca daca n-ar fi fost, nu s-ar mai povesti".
Asa incepe si povestea simpla dintre noi, o fata si un baiat.

Nu ti-e dor uneori sa traiesti in alt univers?

2008-05-17T22:20:00.001+03:00

Why we have to go and make things so complicated?

Ne spunem ca lucrurile in viata sunt simple si ca viata e frumoasa. In schimb are un singur defect, acela ca se lasa complicata de noi.

Noi, cei dornici sa avem mereu ceva de spus, o decizie greu de luat, o alegere, orice.
De atatea ori ni se pune in fata o problema atat de simpla la care ne gandim ore intregi, doar pentru ca nu facem altceva decat sa cautam o solutie cat mai complicata. Uitam sa privim sub nasul nostru si sa realizam cat de simplu se rezolva totul. Sau, mai grav decat atat, gasim o solutie careia nu ii dam importanta. De ce? Pentru ca e prea simpla, noi cautam ceva cu mult mai complex.
Se spune ca suntem cei care compunem viata doar ca o facem din lucruri absurde. Cautam sa avem mereu dreptate, fara sa ne mai uitam la cel din fata noastra, fara sa mai incercam sa-l intelegem. Nu ne mai urmarim telurile in viata si chiar daca nu avem dreptate ne sustinem cu ardoare parerile. Nu ne mai intereseaza cat sau cum ranim, de ce sau daca merita.
De ce nu putem face lucruri pentru noi neinsemnate dar care pentru altcineva inseamna atat de mult?

Devenim incetul cu incetul, marionetele proprilor noastre vieti, da, noi.

2008-04-01T12:22:00.000+03:00

" Cel mai bine ar fi sa ma transform intr-o tableta de ciocolata, aici, pe loc, ar trece mai repede timpul si in staniol m-as nelinisti mai putin. "

Mmm, si spune-mi tu, nu ti-ai dorit niciodata sa fii o tableta de ciocolata?
Sa te ascunzi in frigider si sa te lase toti uitata acolo. Sa bucuri un copil atunci cand apari, sa poti sa te imparti si sa fii alaturi de cati oameni dragi vrei. Sa dispari si apoi sa apari iar cand cineva are nevoie de tine. Sa iti aleaga altcineva destinul, sa nu depinda nimic de tine.
Ce simplu ar fi sa fim doar niste tablete de ciocolata in staniol.

2008-03-12T21:34:00.000+02:00

Si vad acum in ea tot ce vedeam pana acum in mine, pentru ca retraiesc totul, de data asta cu ochii pe care ne vedeau pe noi ceilalti. Si va vad pe voi prin ochii ei. Iar tu esti la fel, nu s-a schimbat nimic.

Poate pentru ca nu mi-a fost dat sa vad situatia in care traiam. Poate pentru ca erai prea orbit de orgoliu incat sa vezi ca nu-s cu nimic superioara celor ce vor urma. Poate pentru ca acum toti cred ca sunteti facuti unul pentru celalalt. Si poate pentru ca chiar asa e. Poate acum sunt eu prea oarba sa vad. Poate pentru ca am formulat prea multe vise si iluzii in tine. Si va revad acum din prima zi, cum a schimbat lucrurile. Si o sa iti spun si ca stiu ce urmeaza.
As putea sa stiu si ce ii spui si ce gandesti. As putea sa stiu si ce mi-ai spune mie daca te-as intreba. As putea sa stiu si ca ai nega si mi-ai spune ca-s absurda.

Si iti spun, nu sunt cu nimic mai absurda decat esti tu.

Si nu pentru ca e intotdeauna la fel cu toate, ci pentru ca eu am vrut sa traiesc o cu totul alta poveste. Iar acum se repeta. Cu tine. Cu tine si cu ea.

Si te aud ca prin vis cum ii spui “te iubesc”.

2008-02-10T09:31:00.000+02:00

Se spune ca unele lucruri nu le uiti niciodata.
Se spune ca intotdeauna cele mai frumoase amintiri, sunt cele de inceput. Atunci cand te nasti, e primul zambet, primul chicot de bucurie. Si toti se multumesc cu putin.
Primul "mama" pe care il spui, primul "papa", primul cuvant, aduce bucuria tuturor celor din jurul tau. Ai vorbit. A fost primul tau cuvant.
Apoi pretentile cresc. Ti se cere sa stai pentru prima oara pe picioarele tale. Sa faci primul pas.
Si uite-te cum esti pentru prima oara in viata ta, independent. Vorbesti, iti poti exprima dorintele. Si mergi, daca nu iti convine ceva intorci spatele si pleci.
Ajungi la gradinita, intalnestii primii tai colegi si apoi printr-o intamplare necunoscuta tie, iti faci primul prieten, pe care evident nu ai curaj sa il tii de mana. Esti mica.
Primul pupic pe obraz, spune-mi il vei uita?
In scoala, pretentile cresc. Ai devenit mare, si vrei sa faci lucruri pe care numai oamenii mari le fac. Doar ca nu stii cu ce sa incepi.
Mergi pentru prima oara in locuri pe care nu le-ai mai vazut niciodata si ti se intiparesc in minte.
Cunosti primii oameni pe care ii vei numi prieteni adevarati, dar observi in scurt timp ca dispar, se sterg din viata ta. Ai primele dezamagiri.
Pentru prima oara tii un baiat de mana si crezi ca esti pentru prima oara indragostit, nu stii ce e dragostea, nici cei din jurul tau nu stiu, asa ca asta nu va deranja pe nimeni.
Treci apoi prin prima ta despartire, careia ii acorzi mai multa importanta decat ar trebui.
Primul pupic in apropierea buzele, primul sarut, nu o sa-l uiti indiferent cat de prost si de stangaci ar fi fost. Iti troneaza de acum viata, pentru ca intotdeauna ti-ai dori sa mai traiesti inca o data emotile.
Prima oara cand vezi marea iti aduce cele mai placute si mai linistitoare sentimente. Te astepti sa vezi ceva divin.
Mergi pentru prima oara la un concert, de care profiti din plin. E prima oara.
Incepi sa ai preferinte muzicale. Pentru prima oara adori o melodie, un film. Ceva ce tine doar de gusturile tale.
Primesti primul tau telefon mobil, pe care ti-l doreai atat de tare. Acum te poti lauda prietenilor tai.
Timpul trece, iar placerea vietii consta in descoperirea unor lucruri pentru prima oara. Un zambet, un cuvant, un sarut, un concert, o melodie, o reactie. Orice, cele mai frumoase amintiri.

2008-02-05T10:17:00.000+02:00

Last Year :

" Sixteen today. I choose to be whatever I want to be.

Citez Mihu. ' Sex/Age/Status: Baba/16/Astept mos. ' Am incheiat citatul. "

This Year :

Citez Mihu. 'Sex/Age/Status: Baba/17/Mi-am gasit mosul.'

Now that I found you ...

2008-01-22T09:37:00.000+02:00

It's all ending, you gotta stop pretending. Who we are?

I know what you're thinking, and no, I don't need your reasons. You don't care and you never did.
Poate pentru ca unele lucruri nu se vor schimba niciodata, nici nu isi au rostul.
Poate pentru ca tu nu te vei schimba niciodata, dar o faci temporar atunci cand te simti vinovat.
Poate pentru ca gandurile tale au mereu 2 etape, si treci obsesiv din una in alta.
Chiar daca nu ma crezi,
Pur si simplu se intampla, si se intampla pentru ca noi o dorim inconstient.
Oh, yes. It's true.

2007-12-27T20:39:00.000+02:00

Uneori iti doresti sa controlezi timpul. Sa zambesti si sa lasi lucrurile asa cum sunt. Sa asculti cum trec secundele rand pe rand, iar apoi sa opresti ceasul si lumea toata sa stea in loc. Sa vezi totul ca pe un film alb negru, cu actori pe care ii poti alege. Stii tu, ar fi genul ala de filme pe care le privesti amuzat, cu imagini care nu se leaga una de alta, cu fundal negru si texte scrise cu litere mari si albe. Ar fi un film prost, da, asa-i, dar ar fi al tau. L-ai privi cu nonsalanta la dvd-ul din sufragerie, gandindu-te cum ai fi putut tu sa schimbi lucrurile. Si apoi totul ar fi mai simplu nu?
Ai da din nou timpul inapoi, ai schimba ce nu ti-a placut prima oara si ai vedea varianta a doua a filmului.
Poate ar fi mai simplu asa, poate ar fi usor. Si ti se pare ca timpul trece prea repede pe langa tine, nu te lasa sa vezi fericirea, nu iti da timp sa realizezi ce e cu adevarat important. Doar ca ea e acolo, e acolo mereu, chiar daca nu o vezi pe video.
Si pentru ca te-am gasit acum, nu am sa te las sa pleci.

Si nu concep ca se poate altfel, si da, te iubesc! Te iubesc, mai mult decat un fulg de zapada, in plina vara.

2007-12-05T10:19:00.000+02:00

Privesti adanc totul cu detasare. Esti rece si indiferent. Taci si oftezi, realizezi in sinea ta ca nimic din ceea ce ai, nu se schimba desi cresti.
Cand erai mic, iti doreai mereu ceva, o jucarie, o ciocolata, ceva, erai un copil. Pe masura ce cresti, cresc si pretentile, iti doresti un telefon performant, un aparat, ceva tipic adolescentei. Ajungi adult, deja iti doresti ceva mai maret, o masina, un apartament. Care e consecinta? O data cu tine, cresc si pretentile, scad multumirile. Atunci cand esti mic, nu poti avea intotdeauna ceea ce iti doresti si ti se spune inca o data : mami, nu se poate.
Si ajungi in momentul in care realizezi ca viata nu-i mai mult decat o ambitie, de a avea ceea ce iti doresti. Si cand ai ce iti doresti, realizezi ca nu ai nimic.

Ea a fost mereu un copil si unele lucruri nu se vor schimba niciodata.

2007-12-02T08:11:00.001+02:00

Dimineata. Soare. Ciocolata calda. Zambete si glume. Poze. Etaj 4. Imbratisari. Inghesuiala. Cool cat. Fum. Prieteni. Cadouri. Lumini. Inghesuiala iar. Acasa. Ciocolata calda. Lipsea doar sa ninga azi. Te iubesc!

2007-12-01T12:24:00.002+02:00

Ii spune ca se simtea vinovat, ca trebuia sa ii marturiseasca, credea ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Stie ca in ochii lui i se citeste teama si in acelasi timp indiferenta, dar nu pare a-l afecta. Este tacut, probabil e pregatit pentru orice. Isi fratamanta buzele, iar in mana stanga tinea o tigare stinsa. Din principiu nu vroia sa o aprinda in fata ei, nu se simtea in masura sa faca orice altceva ce ei i-ar fi displacut. Inima ii batea in ritm alert, iar palmele ii transpirau ca unui copil, aflat in fata primei sale prietene. Iar ea stie si de ce, il intelege desi nu stie cum a putut sa se intample asa. Stie cu siguranta ce gandeste acum, stia si inainte, o simtea in felul in care se poarta, dar se bucura la gandul ca nu-l cunoaste atat de bine.

Cu el totul incepuse altfel si se termina asa cum incepuse : altfel. Totul se facea altfel cu el, gresise, si cel mai rau durea sinceritatea. Cu ochii goi, il privea, stia cat e de egoista ca gandeste asa dar si-ar fi dorit sa stie de ce n-a mintit-o in continuare.

O jumatate goala de pat si multe povesti de spus. Puterea de a-l mai privi in ochi, chiar si cu ura pe care o ai fata de o persoana care distruge ce ai tu mai bun. A ramas doar cu rusinea fata de ea insasi, ca a avut incredere in persoana cea mai nepotrivita.

Tu. Dormi vinovat.

2007-11-20T11:59:00.001+02:00

Oameni. Ne nastem si incepem sa credem ca traim desi nu o facem. Renuntam sa mai punem pe primul loc persoanele care ne-au dat viata. Invatzam sa iubim, si traim pentru a imparti ceea ce noi numim iubire. Invatzam ce inseamna sa te atasezi de cineva, invatzam ce inseamna increderea, ca mai tarziu sa ne lovim de tradare. Invatzam ce inseamna prietenia, ca mai apoi sa descoperim ca exista si persoane care nu te agreeaza. Invatzam sa ne aparam prietenii atunci cand au nevoie, desi ei la randul lor nu o fac. Invatzam sa vorbim urat, sa injuram fara sa avem cu adevarat un motiv, invatzam sa tipam, sa nu facem sacrificii pentru a intelege si in sfarsit invatzam sa ne complicam viata cu lucruri simple si care nu sunt neaparat necesare. In sfarsit invatzam sa traim, cu impresia ca nimic nu-i usor.

Ma plictiseste ca n-am invatat inca sa traim.

2007-10-19T22:40:00.001+03:00

Se spune ca a fi un prieten adevarat, inseamna a fi sincer, a nu ascunde nimic celuilalt, dar adevarul este si va fi intotdeauna relativ. Totul depinde doar de cum si din ce unghi privesti lucrurile.
Ne temem de oameni, ne dorim ca toti ceilalti sa fie sinceri cu noi pentru a nu ramane singuri, iar in graba noastra uitam sa realizam ca singura consecinta e ca nici noi nu suntem sinceri in definitiv. Intr-o prietenie nu esti iubit niciodata pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce lasi pe ceilalti sa creada si sa vada in tine. Iti sta si tie in fire sa faci acelasi lucru celorlalti, asa suntem noi.
Vine momentul in care crezi ca gasesti o persoana in care te poti increde cu totul, cu pareri, cu opinii, cu sentimente, vise, dorinte, tot ceea ce tine de un om. Iti creezi apoi rutina, de a spune totul, fara ocolisuri, de a spune orice detaliu, acelui prieten ca si cum ti-ai povesti tie insusi, ca si cum ti-ai cere tie un sfat, pentru ca ai deja impresia ca sunteti una si aceeasi persoana. In definitive suntem cu toti oameni, avem atat calitati cat si defecte, iar in societatea noastra am fost educati sa valorificam mai mult defectele decat calitatile. Si ajungem in momentul in care, fiecare din noi si-ar dori sa se schimbe, si te intrebi care ar fi consecintele. Probabil prietenii n-ar intelege, nu s-ar opri din cursul vietii lor pentru a se pune o clipa in locul tau.
Se spune ca o astfel de prietenie se bazeaza pe dragoste, iar dragostea nu reprezinta altceva decat puterea de a-l intelege pe celalalt atunci cand greseste. A fi un prieten adevarat inseamna a nu-I incalca libertatea celuilalt, a nu-l judeca doar din punctul tau de vedere. Dar mai presus de toate, prieten iti este acela care nu te cunoaste pe deplin, pentru ca oamenii nu sunt dispusi sa ierte intotdeauna, iar prietenii sunt secvente trecatoare ale vietii. Cel mai pretios lucru pe care il ai si pe care il poti valorifica peste ani este acela de a fi tu insuti mereu, aproape de oricine are nevoie de tine, fara a cere insa acelasi lucru de la ceilalti.

2007-09-23T12:32:00.001+03:00

Unde’s frate valorile noastre morale?

Am devenit cu totii exact ceea ce nu ne doream sa ajungem. O inghesuiala de minti care fac totul de suprafata. Ne inghesuim sa parem speciali, sa iesim din normal, fara sa ne dam seama ca am cazut in penibil. Am ajuns sa ne oglindim in cei din jurul nostru, in viteza noastra de a ne deosebi de ceilalti. Si uite cum intri in curtea liceului, si ii vezi pe toti cu o freza speciala de minimalist, si o nelipsita insigna cu emo sux.

De ce? De ce sa fim noi mai cu capul pe umeri, de ce sa avem noi propria noastra opinie si gandire? Daca anturajul nostru catalogheaza un grup de oameni ca fiind prosti, de ce sa ne lasam noi mai prejos?

Asculti minimal, chiar daca mai bine de jumatate din “minimalistii” liceului, au o manea-doua pe telefon.

Asculti punk, ca e bine sa pari tu mai diferit decat ceilalti, si ajungi acasa si incerci sa te obisnuiesti cu muzica ta 'preferata' pe care doar tu stii ca o consideri zgomot, nimic altceva,'pentru ca nu iti transmite nimic, dar nu ai putea sa recunosti asa ceva in fata prietenilor.

Cand esti intrebat daca cunosti o melodia, trantesti un ‘da’. N-ai vrea sa te faci de ras nu?

E la moda sa n-ai nici un fel de personalitate, sa faci ceea ce ai auzit ca e frumos, sa mergi in locuri cu oameni cool. Sa te imbraci de la zara,vans,adio,converse, eventual skate shoes si o geanta eastpak, doar asa sa dea bine la imagine, iar daca nu ai buline,patratzele esti depasit de moda, si esti aratat cu degetul.

Daca iti mai faci si o rubrica undeva pe haifaiv cu I love si I hate e inca si mai frumos.

E adevarat, toate astea, au farmecul lor, atunci cand ramane si ceva special in idee, nu cand scrii ceva, postezi o poza si o mai gasesti pe inca 3 profiluri, iar cand intrebi de ce, ti se spune ca 'credeam ca e luata de pe net poza, nu stiam ca e a ta'.

Cu totii suntem liberi sa facem ce vrem, sa ne imbracam in ce ne place, sa ne spunem opinile, fara sa o facem doar ca sa aratam celorlalti ca suntem ca ei si fara teama ca vom fi criticati pentru felul in care gandim. Si cu noi cum ramane?

2007-09-02T21:17:00.000+03:00

You see,
Everybody is somebody, but nobody wants to be themselves.
We are the nobodies, wanna be somebodies,
But they'll know just who we are, only when we're dead.

2007-09-01T14:34:00.000+03:00

E devreme, dimineata.
Si ea …
Astepta de cateva ore zorii zilei, inca de noaptea, cand se gandea la orice ii trecea prin minte, doar sperand ca va reusi sa adoarma.
Iar acum,
Se ridica cu greu din pat, sperand iar sa nu ploua,
Dar e toamna. Si ploua.
Iar tu, stai si asculti aceeasi poveste pentru a mia oara. Stii ca asa esti si tu, si zambesti rautacios, in agonia ta de bucuri de nefericirea ei, te bucuri ca nu esti singur.

Lumea in care traiesc se inchide si viseaza. Ma bucur teribil si zambesc neincetat.

2007-07-14T23:54:00.001+03:00

Acolo unde soarele nu apune niciodata, iar vantul se opreste pentru a ne asculta,
Acolo unde nisipul ne mangaie pielea, iar marea ne sopteste un cantec de leagan,
Acolo unde secunda sta in loc, iar timpul are rabdare,
Acolo unde visezi cu mine si noapte si zi,
Acolo unde totul pare tacut, iar luna ne spune povesti,
Acolo unde esti si tu,
Acolo vreau sa raman.

A perfect place, a perfect day,
A perfect person, a perfect you,
And yesterday becomes today, and today becomes forever.
Well I may be dreaming but til I wake… Can we make this dream last forever?

2007-06-16T22:46:00.000+03:00

I'm a selfish girl when it comes to you, i'm addicted to every moment, every hour with you.

Cu tine vreau sa rad,
Cu tine vreau sa tac,
Cu tine vreau sa pierd,
Cu tine.
Cu tine vreau tot.

Iar ea il stranse in brate intens, pentru toate momentele in care si-ar fi dorit sa o faca. Pentru orele in care l-ar strange in brate iar cunvintele cantecului ar povesti o intamplare care ar fi intamplarea lor.
Pentru ca asa se intampla atunci cand crezi ca nu iti este dat sa traiesti o asemenea poveste. Si inima ei bate, de parca ar vrea sa-i sara din piept iar el o strange in brate si lumea se invarte in jurul lor.

And here I am, living in a fairytale, cause I don't mind, I don't care as long as you're here. :X

2007-05-28T13:06:00.000+03:00

Stiu. Stiu. Ai sa-mi spui ca suna stupid, ca am inceput sa zambesc aiurea cand vorbesc despre viata, ca rad fara motiv, ca nu-mi mai pasa, ca nu mai stiu cum sa ascult, ca vorbesc prea mult fara sa spun nimic, ca privesc adanc fara sa cer nimic,ca tac mereu si atunci cand o fac spun totul, ca strig in gura mare ce simt, ca privesc prea mult in gol, fara sa vad nimic, ca visez prea mult si traiesc din vise.
Iar eu, eu iti vorbesc, si imi vorbesti, si adormim frumos spunandu-ne povesti. Iar de acum, am sa cred in basme cu printi si printese.

And then I will definitely stop the world and melt with you.

2007-05-27T18:12:00.000+03:00

Isi ridica ochii spre el, cu hotarararea copilaroasa de a nu spune nimic.
Expresia ei, palida si vulnerabila, il fermeca atat de tare incat isi pierduse si cele mai apropiate idei.
… si taceau. Pentru prima data, dupa mult timp, faceau asta impreuna.
El stia insa ca nici tacerea nu le va aduce nimic bun, dar refuza totusi sa-si ridice privirea si sa ii vorbeasca.
Un gand comun le nelinistea simturile, insa nici unul nu avea curajul sa sparga tacerea.
Ea … se simtea vinovata, ii era teama si asta era tot ce simtea acum.
El … isi dorea sa nu mai simta nimic, sa uite pur si simplu si de ea, si de el, si de ei doi, impreuna.

- Ai crezut vreodata in mine?

Intrebarea ei, il nelinistea, nu ii vedea rostul, nu intelegea de ce il intreaba asta acum, cand problema lor nu tinea de incredere.
El i-a abandonat privirea si a plecat, apropiindu-se de fereastra …
Atunci ea zambi. I se spulberau toate indoielile.

- De ce razi?
- Imi eviti privirea.

Intr-adevar, obosise sa simta, ochii i se stingeau si nu mai vroia sa o asculte. Nu mai avea sperante, nu exista nimic care sa-i aduca fericirea deplina, iar gandurile sale deveneau murdare. El insusi se simtea murdar, trecea printr-un moment de pierdere de sine, isi constientiza dinadins moartea.
Ea, se simtea din nou vinovata. Vroia sa planga, fara sa-si reproseze nimic, sa rada, uitand ca a plans.
In cele din urma se asterne din nou aceeasi liniste apasatoare intrerupta doar de zgomotul masinilor.

- Am obosit si nu mai vreau. Atat. Sunt atatea intrebari ce imi stau in gand, sunt atatea lucruri pe care vreau sa ti le spun, si nu pot. M-am intrebat si continui sa ma mai intreb, pana sa inteleg de ce de fiecare data se intampla la fel. Cand vei intelege, iti promit am sa uit de tot si o sa o iau de la capat.

Vocea lui era foarte trista si se stingea intr-un ecou.
Abia acum incepea sa descopere cine e el de fapt. Cuvintele lui insemnau totul si nimic. Ea, nu stia daca sa creada ce ii venea mai usor, sau daca sa caute sensuri complexe ale cuvintelor lui.
Totul in jur era stins, un tablou pe care unul din ei, oricare, doar daca ar fi vrut l-ar fi putut schimba.
Sta acum indurerata si tace, desi ar fi avut atatea de spus.
Era evident, indiferenta ei il apasa, o simtea mai rece decat orice altceva.

- De ce taci? Nu ai sa-mi spui nimic? Te ascult.

Vocea lui blanda, de asta data a surprins-o. Incepea sa creada in sensul bun al cuvintelor lui, iar apoi un oftat lung si apasat ii dadea parca raspunsul la intrebare.
Era ocolit de ganduri, simtea ca nu mai poate sa respire. Pentru el nu mai exista decat acel decor si parerea sa de rau. Ii era frica sa nu fi fost prea dur cu ea si cel mai rau se temea ca daca ar privi-o acum, i-ar vedea chipul trist.
A parasit insa fereastra, apropiindu-se din nou de ea. De cateva ori s-a uitat numai la ea, iar apoi i-a strans mainile reci intre palmele sale. Vroia acum, din ce in ce mai mult sa intre in lumea ei si sa ii citeasca gandurile.
Privind-o, uita de el, vroia sa schimbe totul. In fata ei, se simtea inutil. Fara ea, isi vedea deja viata ca pe o mizerie

- Ai sa-mi spui ca aici se termina?

Nu parea rece, era chiar linistita. Avea incredere in el, stia ca nu aici vroia el sa ajunga si daca se insela, era dispusa sa ii mai ceara o sansa.
Ii parea rau ca o facuse sa creada asa ceva si totusi se bucura ca avea incredere in el. Ii trase inca o data mainile si mai aproape de el fara sa spuna insa nimic, se multumea sa o priveasca.

- Nu. Vreau sa-ti spun ca atata timp cat o sa ai incredere in mine si ai sa ma intelegi in felul tau, sunt dispus sa o iau de la capat, iar si iar.

Ea simtea ca nu mai poate suporta minciuni linistitoare. Ce rost avea sa o ia mereu de la capat, iar si iar?
Il privea, fara sa spuna ceva. Nu vroia atata libertate si incredere din partea lui. Se simtea independenta si ii era frica de asta. Isi trase mainile inapoi, lasandu-le cu o miscare jenata pe langa corp.
Miscarea ei il surprindea, ar fi crezut ca a spus tocmai ce vroia ea sa auda si nu reusea sa inteleaga de ce se comporta asa.
Pentru prima data, in viata ei simtea ca putea sa ia o decizie indiferent de consecinte. Vroia pur si simplu sa lase viata sa-si urmeze cursul si, indiferenta fata de el, se aseaza in fotoliu si se preface neatenta.

- Iarasi taci?
- De data asta am sa tac. Esti liber, liber sa faci ce vrei sau ce nu vrei.
- Nu inteleg, Ana. Unde vrei sa ajungi?
- Eu? Nicaieri, nu vezi? Sunt asa cum vrei tu sa fiu.
- Mi-e greu sa te vad asa indiferenta. Asta merit?
- Nu stiu ce meriti. Sunt asa cum cred de cuviinta.

Maini tremurande, plimbandu-se flamande. imagini reci si cadavre spirituale ii invadau lui gandurile si, mult prea ingrijorat in fata vorbelor ei, a plecat in speranta ca nu el a gresit …

2007-05-05T12:45:00.000+03:00

Stiu cum.
Stiu cum sa merg cu pasi reci si apasati, iti calc sufletul. Nu simti, nu stii cum. Crezi in mine, stiu ca ma crezi.

Credeam ca n-ai sa mai fi niciodata ce ai fost, ca nu o sa stiu niciodata cine esti. Acum stiu. Imi spui ca o faci pentru binele meu. De cand stii tu ce trebuie sa faci sa imi fie bine? De cand imi vrei tu mie fericirea?

Ai vrut sa renunti, ti-a fost usor. Asa e intotdeauna, alegem calea cea mai simpla, fara sa ne dam seama ca nu facem altceva decat sa complicam lucrurile.

Iar tu? Tu imi spui ca vrei sa o iei de la capat.

Iar eu? Eu cred ca nu mai exista nici un inceput si nici un capat. Nici n-a existat, a fost decat curpinsul, intriga noastra.

Iar acum?

2007-05-01T12:44:00.000+03:00

Toate au un trecut, un prezent si un viitor. Nu mai esti demult viitorul meu. Esti trecutul sters al unei imaginatii reci, pagina galbena si fara tus din sertar.

De ce crezi ca imi amintesc de tine? Nu-mi amintesc niciodata cine esti. Nu am aflat cum sa stiu sa te cunosc. Nu te-am intrebat niciodata cine esti. Am crezut ca stiu. Tu stii?

2007-04-02T12:51:00.000+03:00

Nu ma pierde, nu ma strange, nu-mi da drumul, nu ma atinge. Nu te mai cunosc. Uite, azi sunt tu si tu esti eu. Simti? Doare? Nu-i vina mea. Poti sa uiti de mine. Stiu ca nu vrei, eu vreau. Incearca.

Ai sa inveti sa simti ce nu se poate simti si sa crezi in ce nu exista.

Evident, ma privesti adanc, indiferent si rece. Nu vezi nimic, cobori privirea. E gol. Nu mai sunt si ma intrebi: Ai plecat?

2007-03-08T17:47:00.000+02:00

Tu.
Tu.
Tu.
Tu.
Asa m-am trezit de dimineata, cu multe ganduri, toate la fel.

Azi. Azi esti liber sa ma minti. Eu am sa te cred oricum, orice mi-ai spune. Poti sa imi spui ce vrei, sau ce nu vrei, poti sa-mi ceri orice. Azi poti. Azi nu am chef si nici nu vreau sa-mi mai pese. Azi vreau, vreau sa ma razbun pe mine.

Nu pot sa spun tot ceea ce sunt, nu sunt multe si de multe ori sunt nimic. Trist e ca pentru toate exista un “de ce?”, iar tu esti intrebarea mea. Azi simt. Azi simt mai multe decat de obicei si cel mai tare simt ca nu pot sa mai tin pentru mine, toate cate simt. Sunt tot ce imi spui tu ca sunt. Sunt doar un nebun, pentru tot ce simt acum.

I’m Jealous. Yes. I Am.

2007-02-27T17:42:00.000+02:00

nu am chef azi.
nu sunt puternic, caci intr-un final te am pe tine sa ma faci slab.

2007-02-26T17:28:00.001+02:00

Sa pot sa ma schimb cand mai am timp,
Sa imi para rau,
Sa pot crede in tine,
Sunt lucruri pe care le-as face daca nu as mai fi eu.

Azi ma agat de un zambet sa-mi tina cald, ma agat de un gand ca sa nu cad,

2007-02-17T18:17:00.000+02:00

Nu facea parte decat din amintire. Ea nu mai era decat o alta traire intensa pe care el o irosise in timp. Ii tocise toate sentimentele in lacrimi si bucurii care nu-si mai aveau de mult rostul. Nu ar fi crezut niciodata ca ea ar putea fi cea care sa ii naruie universul. Avea incredere in dragostea ei insa niciodata nu invatase sa ii arate o urma de afectiune. Credea ca pe ea cuvintele o pot face sa-i ierte toate greselile si sa ii lumineze viata la nesfarsit. Nu era sigur ca o iubea dar stia ca fara ea, nu va mai avea pe umerii cui sa planga . Ii placea sa zica ca pentru el nu insemna decat cea mai importanta fiinta, insa nu era sigur ca spune adevarul. Credea ca stie sa isi modeleze trairile astfel incat sa nu fie rece in fata ei, insa nu o iubea. Nu invatase inca ce inseamna iubirea pentru ca nu credea ca exista. Pentru el nu era mai mult decat un cuvant mult prea des folosit dar fara un sens anume. Singurul lucru la care nu se gandise vreodata era acela ca poate si pentru ea, el nu era decat o sustinere. Cum sa creada ca ea il iubeste fara sa creada insa in dragoste? Nu isi dadea seama nici acum care era cursul gandurilor sale, insa ii reveneau in minte momentele petrecute impreuna. Era nesigur. Nu mai credea in dragoste desi acum simtea ca odata a crezut in sensul acestui cuvant, nu mai credea in ea, nu mai credea in puterile sale si nu mai credea ca viata lui va avea acelasi sens vreodata. Isi dadea singur seama cum in fata lui se prabusesc toate si realiza ca toate zidurile pe care incercase pana acum sa le ridice in jurul lor disparusera, nu mai avea nimic, nici macar fata gingasa pe care nu credea ca o sa o piarda vreodata. Simtea nevoia sa se piarda printre cuvinte, lumini si zambete si totusi era invaluit de cele mai intunecate ganduri. O ura in acel sens al cuvantului pe care numai dragostea il mai intelege. Cel mai tare il apasa indiferenta celorlalti, sprijinindu-si coatele pe pervazul geamului privirea ii ajungea deasupra bancii din fata casei unde ei isi pierdeau adesea timpul. Orice gand, orice cuvant, orice imagine, totul ii amintea de ea, fata care ii adusese in inima sentimente pe care ratiunea nu i le intelegea. Nu stia daca o iubea, dar nu ar fi vrut sa ii spuna ei asta. Nu stia nici de ce statea acum singur in fata geamului, cu lumina stinsa asteptand-o. Ar fi vrut sa stie unde gresise, ar fi vrut sa stie daca a fost vreodata vina lui ca nu o iubise la momentul potrivit sau ca nu a stiut cum sa ii arate asta. Nu vroia sa se mai loveasca de realitate, nu mai avea realitate, se hranea din vise seci. Doar ea stia cum sa ii aline gandurile si sa ii aduca soarele desi niciodata nu a simtit asta atunci cand a avut-o alaturi. Cel mai adanc regret al sau era acela ca niciodata nu o apreciase asa cum ar fi trebuit, insa era constient ca nu era un fapt atat de regretabil incat sa o determine pe ea sa renunte la sentimentele pe care spunea ca le cunoste. Rasufla greu si isi legana mana nervos pe langa corp. Ar fi vrut sa vorbeasca cu ea, poate asa nu s-ar mai fi simtit atat de ranit. Ar fi vrut sa ii cunoasca pe deplin motivele si sa ii poata arunca in fata tot ce simtea el acum, sa-i vorbeasca sincer, dar rece. Stia ca nu ar fi putut sa faca asta acum si ofta, ofta iar si iar ca si cum astfel ar reusi sa-si inece cuvintele. Deschizandu-se usa, in fata lui era acum ea, cea de la care nu ar fi vrut sa auda mai mult decat o explicatie. Era impietrit in fata ei, bataile inimii i se inmultisera considerabil, nu se simtea vrednic sa rosteasca vreun cuvant, se simtea vinovat. Ea avea un zambet larg intiparit pe chipul cald, ochii ii sclipeau intr-un mod ciudat, cu o oarecare placere sadica. Privindu-l adanc in ochi, s-a apropiat usor de el si l-a intrebat ironic ce face. Era la fel de impietrit si nu vroia sa-i raspunda la intrebare, ea stia mai bine ca oricine cum se simtea. Cu privirea fixa l-a intrebat daca a crezut vreodata in dragoste sau daca acum stie ca exista. Il raneau cuvintele fetei insa i-a raspuns cu privirea in pamant ca stie ca a iubit-o si ca intelege ca unele lucruri ar fi trebuit sa le realizeze mult mai devreme. Ar fi vrut sa ii ceara scuze dar nu stia daca mai merita atat de mult de la el. Nu a avut insa timp prea mult sa se gandeasca la ce urma sa-I zica, fata i-a dat explicatia pe care si-a dorit-o atat de mult. Il iubise pana sa inteleaga ca el nu o sa creada niciodata in dragoste, iar apoi pentru ea el a devenit decat un scop, vroia sa ii demonstreze ca dragostea exista, vroia sa-l faca sa creada ca o iubeste iar apoi sa-l paraseasca, credea ca e in masura sa ii arate lui ca a invatat sa-si domine sentimentele. Baiatul ramasese la fel de impietrit, insa ochii ii sclipeau inlacrimati, refuza sa-si lase lacrimele sa-i ude obrazul, cel putin nu in fata ei. Era convins ca putea sa-si domine si el sentimentele. Isi strangea pumnii si si-ar fi dorit sa ii poata spune ceva, insa nu reusea, erau prea multe ganduri, sentimente si cuvinte. Tot ce a reusit sa-i spuna a fost “ Ai reusit ce ti-ai propus. Te iubesc. “, s-a apropiat de usa, a deschis-o si a indemnat-o cu o miscare usoara din mana sa iasa, trantind-o apoi in urma ei.

Napadit de plans, s-a rezemat de usa, alunecand incet si a ramas in intuneric o noapte intreaga cu gandul la ea.

2007-02-10T17:24:00.000+02:00

Never thought I get any higher. My heart is telling me lies and I ... I belive in that shitty thing called love.

Decat sa fii ceva ce nu poti fii de fapt, mai bine un nimeni in propria persoana.
Yes. I Do, I Do Belive in you, even if I shouldn't.

2007-02-07T17:21:00.000+02:00

Ochii nu pot sa-i mai deschid, sunt mult prea grei, corpul nu-l mai simt si vreau sa stiu de ce. Stau intinsa in pat si in picioare sunt tot eu. Incerc sa ma trezesc, mi-e frica sa privesc, incerc sa cred ca inca mai traiesc. Mai am de scris, mai am de spus, mai am de pus poze in rama cand totul se destrama.

Today I kinda miss you and I'm gonna cry my heart out.

2007-02-06T18:05:00.000+02:00

Se trezeste din nou in ceata si cu ceata in imaginatie si trairi, fara nici un zambet, fara soare si fara lumina. E doar o atmosfera rece, rece si apasatoare. Ar fi vrut aproape sa planga, cu nervii incordati pana la moarte. Erau sentimente atat de profunde inauntrul ei incat aproape devenise amuzant. Tremura aproape razand isteric si nu intelegea de ce. Ii veneau imagini multe in minte, toate fara sens, sau cel putin isi pierdeau sensul acum. Aceleasi certuri si discutii pe care nu le putea depasi, aceleasi pareri de rau o apasau, un lucru insa era diferit, simtea o nepasare tare si avea in minte o intrebare seaca. Nu intelegea de ce nu se daduse batuta cu mult inainte sa se intample toate astea.
El.
Despre el putea sa spuna multe si putea sa puna la fel de multe intrebari. Mai intai de toate avea in minte o intrebare pe care si-o punea ori de cate ori il vedea : la ce naiba se gandeste cand o priveste in ochii. De multe ori o privea amuzat, iar ea isi pierdea increderea in sine.
Tot de el ii amintea si perna verde din sufragerie. Avea imprimata o scrumiere si o inima cu scrum din plus, iar el, obisnuia sa o tina in preajma ori de cate ori o vedea. Obisnuia sa fumeze, si avea un stil propriu in care facea asta. Fuma cu eleganta si parea sa se concentreze foarte tare, incercand sa pastreze atmosfera calda si tacuta de fiecare data.
Simtea o pierdere de sine cand isi amintea de el.
Si inca si mesajele lui ii pareau false acum. Erau fraze care ii aminteau numai de ce a fost, ii aminteau de tot ceea ce facuse ea bine si stricase el cu ignoranta.
El lasase atatea in urma, incat nu mai stia pentru ce sa ii para rau, o inima pustie, sentimente frante, vorbe stupide aruncate la intamplare. Atat de multe ii luase, incat ea insasi ramasese pustie.
Ar fi vrut sa stearga totul. Sa dispara, iar apoi sa ia totul de la capat. Sa zica totul drept si pe bune, sa aibe pe cineva aproape caruia sa ii vorbeasca sincer. Sa-i spuna tot ce ii trece prin cap si se refugia intr-o cafea rece si o tigara. O tigara, vorbind la figurat. Un pachet. Poate mai multe.
Mai apasator de atat? Altceva?
Da. Minciuna de care dadea peste tot, mai departe de cuvintele lui, la televizor,la radio şi ce e mai grav, pana si la magazinul din scara, o mintise pe vanzatoare ca isi cumpara tigarile pentru mama ei. Femeia care vindea mereu acolo, se obisnuise oricum cu ideea. Stia demult ca isi cumpara tigarile pentru ea si renuntase sa mai obiecteze ceva desi stia ca e minora. Se simtea prost si pentru ceea ce devenise rutina. Ar fi vrut sa se intoarca la magazin si sa-si ceara scuze. Se simtea ca un copil vinovat ca-si mintise parintii.
Stia ce ii poate aduce o stare de calm, oricat de mica. Simtea nevoia sa poarte o discutie lunga cu o persoana apropiata. Da. De asta avea nevoie, numai ca uitase ca pentru el, ea uitase de prieteni, ii daruise pur si simplu trecutului.
De ceva timp ii era foarte dor de ce fusese inainte. Ii era dor de tot ceea ce avusese inainte sa il cunoasca pe el, iar acum simtea o parere de rau, ca nu a pus niciodata toate faptele in balanta. Era trist, era trist si pentru ea si pentru altii pe care ea ii facuse sa sufere fara sa aibe vreo vina. Acum realize cat de usor s-a lasat conduda de vorbele lui, stia insa ca nu mai poate face nimic. Ar fi vrut sa poata cauta pe cineva si sa fie primita cu bratele deschise, insa nu era singura ca ar mai ajuta-o cineva. Ramasese singura si nu vroia sa se obisnuiasca cu idea.
Cu dorul si durerea, a spart tacerea si atat.
Isi pierduse totul. Increderea, puterea si mai presus de toate, il pierduse pe el, desi nu regreta asta in nici un fel, ea renuntase la el.
Se simtea vinovata fata de ceilalti, aceia care nu stiau prin ce trecuse ea si acum o vedeau doar pe ea vinovata si rece.
O privire rece atintita pe geam si lacrimi innodate in privire, regrete si simtiri fara sens.
Atat mai avea.
Intr-o pasuire rece si o clipa in care simturile nu pareau a o mai aduce la realitate s-a apropiat de noptiera si fara a-si acorda prea mult timp sa se gandeasca, se hotaraste sa ia una cate una pastilele din flaconul de somnifere.La fiecare pastila pe care o inghitea se simtea mai sigura pe ea si pe faptele sale, si, departe de adevar, se simtea din ce in ce mai vie.
Cu toate ca nu facuse asta niciodata, ii veneau acum in minte toate cate si-ar fii dorit sa le spuna celorlalti.
Erau atatea idei si atatea pareri pe care ani de-a randul le pastrase doar pentru ea. Nu simtea regrete, credea doar ca e momentul potrivit sa faca tot ceea ce nu facuse atatia ani, cu atat mai mult acum, cand nu mai avea prea multe de pierdut. Nu stia cand aveau sa-si faca efectul pastilele insa nici nu vroia sa afle.
Stia doar ca in scurt timp nu o sa mai fie in acelasi loc, ci o sa fie inconjurata de persoanele care au tinut la ea si nu au vrut sa ii arate pana atunci . Stia ca cei care aveau sa planga langa ea, faceau asta din suflet si se simtea bine cu gandul ca nu mai avea sa fie singura.
Acum statea acolo multumita ca mersese pana la capat si plictisita ca nu stia cum sa-si folosesasca putinul timp ce ii mai ramasese. Incerca sa-si imagineze cum e sa mori, ce avea sa traisaca dupa moarte, iar ideea ca avea sa afle daca exista viata dupa moarte sau nu, o incanta.
Starea ei de agonie nu a tinut insa mult, iar ea … ea si-a pierdut cunostiinta.

2007-02-05T17:10:00.000+02:00

Sixteen today. I choose to be whatever I want to be.

Citez Mihu. ' Sex / Age / Status : Baba. / 16 / Astept mos. < 3 ' . Am incheiat citatul.

2007-02-04T17:04:00.000+02:00

Ea?
Creaza in vis, creaza in imaginatie. Creaza si atat. Nu stie cine esti, dar stie ce poti deveni. De ce? Pentru ca ea te creaza si pentru ca ea vrea sa fii tot ceea ce ea nu este.
Imi e dor sa fiu tot ceea ce eram inainte sa devin ceea ce sunt.
Sunt ceea ce sunt, pentru tine, iar tu? Tu imi reprosezi ca nu pot face nimic bine.
Sunt.Am uitat ce am devenit.

2007-01-22T13:05:00.000+02:00

10 zile trec absurde, nu stiu cum, nu stiu de unde.

Exista zile, saptamani, cand tac si privesc, ascult tacerea voastra agitata si ma retrag in mine. Aceleasi zile in care par rea si nu-mi dau voie sa accept greselile altora. Poate e mai bine uneori. Uneori sunt zile, alteori ore, cateodata reactii de moment dar pana la urma toate duc la aceeasi concluzie : e egoism, stiu, dar cel putin in viata ai dreptul de a alege ce e mai usor.

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa nu fi tu cand te trezesti?
Eu da . . .
Si nu tocmai pentru ca sunt nemultumita de ceea ce sunt de fapt, doar pentru ca imi pare rau ca nu pot fii decat ceea ce sunt si nu si ceea ce vreau sa fiu. Ai sa-mi spui ca sunt nebuna dar gandurile astea chiar sunt bine infiripate in mintea mea.

Sunt mii de lucruri pe care as vrea sa le scriu in fiecare zi. Aceleasi mii. Mi-e teama insa sa nu devina prea importante pentru mine. Mi-e teama sa nu exagerez.

Chiar daca stiu si n-am uitat, chiar daca lumea asta s-a impartit in mii, chiar daca din cand in cand mai privesc inapoi, cu toate astea mai am multe cuvinte in care sa cred si multe pe care sa le ascult rece, tocmai pentru ca nu exista cuvinte mari, doar fapte remarcabile. Nu pot sa ating cuvintele, nu pot sa-mi dau seama daca sunt sau nu reale. Asta e trist, pentru mine chiar e.

Iar tu . . .
Tu ma acuzi pentru tot si toate. Asta doare. Nu-mi dau seama de nimic, intr-un final totul se rezuma la nimic. Ai sa ma intrebi daca asta e pentru mine independenta. Vrei un raspuns sincer? Raspunsul meu e : Da.

Azi imi pare rau pentru ce se intampla si pentru ce nu se intampla. Ai incredere in mine. Atat.

2007-01-20T13:04:00.000+02:00

Zilele trec, la fel si visele. In fiecare zi se repeta acelasi film cu zambete triste si aceleasi intamplari fara sens, iar tu … , tu traiesti cu speranta ca e ultima oara, in schimb, toate au un trecut, un prezent si un viitor.

Mereu, am crezut ca in viata nu poate fi simplu. In schimb, unele lucruri se schimba. Nu incerc sa te conving ca totusi este usor, poate pentru tine e mai greu, dar ai sa inveti pana la urma sa simti ce nu se poate simti si sa crezi in ce nu exista. Nimic nu e simplu, insa unele lucruri stau in puterea ta sa le schimbi.

Sunt doar amintiri, stiu. Eu nu mai sunt cum eram si nici nu am sa ma intorc prea curand la naivitatea mea stupida. Timpul inainte de toate te face sa intelegi ca unele lucruri nu le poti pastra la nesfarsit, si tot pe el nu il poti schimba. Speranta e antidotul ce mi-a mai ramas, fara de care nu as mai putea nou sa fiu tot ce am fost. Sunt multe intamplari fericite prin care trec cu ochii inchisi, nu am sa vad niciodata esentialul vietii tocmai pentru ca ma leg de lucrurile aiurea si marunte.

Cine esti tu sa crezi in mine? Te imping sa gandesti. Atat.

2007-01-11T13:03:00.000+02:00

Am inceput sa n-am habar, sa treaca totul pe langa mine. Cred ca am aflat ce-mi doresc mai nou, imi doresc sa nu-mi mai doresc nimic. De fiecare data cand mi-am dorit ceva, am avut grija sa nu mi se indeplineasca nici macar intr-o mica masura dorinta. De fiecare data incerc sa-mi insuflu o stare simpla si la fel de des incerc sa nu mai sper, niciodata nu reusesc.

De ceva timp mi-e foarte dor de ce era inainte, de discutile aiurea si fara sens care ma bucurau de fiecare data, de simplitatea vietii, de tot ce nu mai e. De fiecare data e la fel, niciodata nu te poti multumi cu ceea ce ai. Mereu vrei mai mult, obtii de multe ori ceea ce iti doresti, ca sa te intorci de unde ai plecat, te intorci la simplitate. Pana la urma cel mai greu de pastrat asta e.

Uneori cel mai tare doare, ca unele intamplari nu le poti relua, nu le poti lua de la capat si nici nu poti face abstractie de ele. Pur si simplu unele lucruri incep ca sa se termine si sa nu fie uitate.

Am tot incercat sa nu mai ascult tacerea asta, sa cer intotdeauna mai mult de la ceilalti, dar a devenit obositor. O sa ma multumesc cu aceleasi lucruri simple si nu o sa mai astept nimic.

2007-01-10T12:56:00.000+02:00

Aici sunt eu, desi nu am ales niciodata sa fiu.
Aici trebuie sa fiu tare si daca nu reusesc, ma oblig totusi sa incerc.
Aici pot striga in gura mare cat imi e de dor, de teama, de greu, dar nu mai stiu de ce si cum sa fac asta.
Aici as putea sa zac, sa plang, sa ies din gratile mintii mele, dar mi-e teama sa nu ma pierd.
Aici am ganduri pe care nu mi le citeste nimeni, dar le scriu eu din teama de a nu ramane anonime.
Aici nu cred in povesti si basme cu printi si printese, asa credeam ca e mai bine.
Aici cred doar in istorii triste si absurde, asa mi-au spus ei ca e mai bine.
Aici zambim numai din obisnuinta, nu pentru ca am invatat in ce consta fericirea.
Aici daca suntem loviti, lovim.
Aici putem sa nu fim corecti pentru ca am invatat ce este nedreptatea.
Aici zidim pereti din piatra intre noi, din teama.
Aici nu am invatat inca sa traim.

2007-01-01T16:53:00.000+02:00

Go play. I put my foot on it pe el de 2007, care sucks inca de la inceput. :|
Stii cum e cand pentru cateva secunde creezi impresia ca ai totul?
E totul in inconstient, nu te intereseaza de nimic, iar apoi iti dai seama ca lucrurile nu merg niciodata asa cum vrei. De ce? Pentru ca uneori traiesti doar pentru tine, fara sa-ti dai seama ca in orice moment, cu orice cuvant poti face rau.
Stii cum te simti atunci cand stii ca fericirea ta aduce nefericirea mea?
Nu stii.
It's fine. Yes it is.

2006-12-07T11:15:00.000+02:00

People change, so why should I remain the same?Ati fost puternici, dar acum sunteti prea slabi, veti deveni ca niciodata sclavi. Ati incetat sa credeti in viitorul vostru, i-ati dat chipul unui monstru, e pretul pe care il platiti acum, va plangeti, nu vi se pare putin cam tarziu?As vrea sa stiu, cate din chestile pe care le-ati visat ati reusit sa le realizati?Nu-mi spune ca mint, crede doar in ce iti spun.Rog prostii sa ma inspire in continuare.E trist.

2006-11-26T13:00:00.000+02:00

Stres, alcolism, jafuri, depresii, delasare, sinucideri, resemnare.

Resemnarea. Resemnarea e vinovata pentru tot ce se intampla.

Tacere.

2006-10-28T12:55:00.000+03:00

Privesc in gol, timpul se scurge usor si ma simt de parca as astepta sa mi se intample ceva. Astazi am sa dorm si am sa tac. Astazi am sa rad nemotivata desi stiu, nu o sa se intample iarasi nimic. Ma apasa aerul rece si imi caut indiferenta cana cu ceai. Nu e. Ma conformez si imi aduc privirea in acelasi stadiu bezmetic. Azi m-am plictisit iar de acelasi decor. Nu mai vad nimic la fel si totusi nimic nu-i nou. Cred ca de vina sunt eu, asa cum se intampla de fiecare data.

Acum imi e iarasi dor de o mie de lucruri pe care nu le mai pot avea. Azi imi e iarasi dor sa fi copil, copilul tau cu lacrimi in ochi.

2006-10-20T18:15:00.000+03:00

E sambata.
Te uiti rar si pierdut in ochii mei. Imi spui aceleasi cuvinte pe care nu le repeti decat atunci cand ti-e frica sa-mi spui ceva. Iti simt teama in cuvinte. Vorbesti incet si raspicat, ca si cum ai vrea sa pastrezi o anumita distanta intre cuvinte, vrei sa opresti timpul doar putin.
Vreau sa te ascult.
Stiu ce simti, mi-e teama sa aud ce crezi, dar te ascult.
Vreau sa ascult mai departe de cuvintele tale timide, dar nu reusesc asa ca imi pastrez gandurile tot pentru mine. De ce? Nu mai am incredere in tine. Nu vrei sa te uiti in ochii mei si sa-mi spui ce vreau sa aud, cuvintele alea reci de care ti-e teama.
Plangi cuvintele, arde-ti teama. Spune-mi.
Stai si asculti pentru a mia oara. Tine minte tot ce vezi si invata sa ma crezi. Atat.
Nu vrei sa ma asculti. Crezi ca te-as putea schimba. Cine sunt eu? Nimeni pentru tine, nu vreau sa te schimb, vreau sa stii. E mult? Iti cer prea mult. Iarta-ma.
Te privesc adanc. Esti rece si indiferent. Taci si oftezi. Ai renuntat la ideea ca si cuvintele pot fi sincere.
Stii de cate ori am vrut sa te intreb cine esti? Mi-a fost teama ca nu o sa-mi intelegi intrebarea si am tacut. Inca tac, desi vreau sa stiu.
Urlu in infinitu gandirii mele, desi stiu ca nu ma auzi, imi esti ecou. Acolo. Acolo unde nu poti ajunge. Stii?
Iar imi e teama de adevar dar il cer. Nu sunt pregatitat, dar il vreau.
De fiecare data cand vine vorba de tine, imi amintesc ca vreau sa scriu cuvintele ce-mi trec aleatoriu prin minte. apa. aer. sange. si corpuri nedefinite, desene ale mintii mele.
Ma imiedic mereu de gandurile tale. Le ascunzi, ti-e frica de ele.
Nu ma pierde, nu ma strange, nu-mi da drumul, nu ma atinge. Nu te mai cunosc, nu mai stiu cine esti si nici ce mai vreau.
Nu o sa mai astept sa-mi zici. Esti liber sa uiti de mine. Poti sa ma ineci intr-un pahar cu apa sau sa ma inchizi intr-un dulap vechi. O sa invat sa te inteleg. Te iert, nu o sa mai simt.
Inca te mai caut prin vise uneori, poate te-ai pierdut sau poate ai gresit drumul. Iti caut umbra in geam si dorul trist pleaca spre tine. Imi cade umeda privire si oftez si eu adanc. Stii de ce? Nu te mai gasesc si ma sperie golul pe care il simt.
Unde esti?
Te pierd incet. Te pierd.
De ce imi spui ca nu-ti pasa? E jocul cuvintelor.
Ironic, ma gandesc ca nu m-ai uitat atat de usor. Stiu ca te-am lasat sa te joci cu mine, am crezut ca ma pot juca si eu.
Si te intreb. M-ai uitat? Acum astept sa ne jucam jocul cuvintelor. Castigi?
“ Te iubesc. “
De ce ai ascuns cuvinte calde in priviri si zambete reci? Mi-e teama de tine acum.
Te joci?

2006-09-24T21:23:00.000+03:00

Ma suni. E atat de tarziu, in zori, dar totusi ma intrebi cum mai sunt, ce mai fac, care mai e viata mea.
Si iti spun ca . . .
Au fost zile in care fara tine nu puteam sa stau, dupa cateva luni ai fost doar un motiv in plus sa beau. Acum ma doare ca am crezut odata in tine, ca orice indragostit vrajit, ce crede in destine.
Dar zilele trec. La fel si visele.
Iar intre noi? Au ramas doar amintrile.
Dar stii? Roata s-a intors asa cum se intoarce mereu. Acum pentru mine-i simplu, pentru tine-i mai greu.
Rupi o poza cu mine in care ironic zambesc. In schimb, nici o lege nu poate sa ma lege ca nu te mai iubesc. Ai format oceane de lacrimi plangand atatea nopti, dar ai trecut peste caci eu te-am invatat sa inoti.
Vocea ta nu ma mai atinge de mult, e aceeasi placa veche pe care m-am plictisit sa o ascult. Iti spun adio, te-am pupat. Acum rad, nu mai suspin ca ai vrut sa ma otravesti si acum te inneci in propriul venin.
Sunt doar amintiri, nu mai sunt cum eram, timpul inainte nu mai poti sa il dai. Iti amintesti de trecut, iti amintesti mereu, cine a fost cu tine cand a fost mai greu? Chiar de vrei sa uiti, iti vei aminti, unii te-au uitat, tu nu ii poti uita.
Doar tu mai privesti in urma ta.

2006-08-29T21:26:00.000+03:00

Mult prea des, ea si-ar fi dorit sa nu se mai trezeasca din acelasi vis, unde totul parea perfect pentru cateva momemente, ce-i drept ceva mai indelungate. Spera totusi ca ar putea trai doar din vis in vis. Continua sa creada in inocenta lui. Aceeasi care o facea intotdeauna sa plece capul la criticile lui. Din dragoste pentru el invatase sa taca. Invatase sa-si pastreze sentimentele in interiorul ei, doar pentru a-i pastra lui sufletul curat. Se obisnuise ca toti ceilalti sa o judece gresit. Nu mai stia ce e adevarat, incerca doar sa nu se vada pierita si tacea. Tacea si continua sa creada in povesti. Il stia fara pacat, ii credea cuvintele fara sa puna intreebari. Pentru ca stia sa taca. Insa acum incepea sa inteleaga. Renuntase la un vis maret, inca nu stia daca merita dar nu vroia sa se gandeasca la ce avea sa faca. Isi mintise propria cunoastere. Suferea, incerca sa-si inece confuzia. Urma sa treaca inca o noapte in care ea era napadita de ganduri reci, indescriptibile. Ganduri convertite-n sentimente. Sentimente ranite ale indiferentei sale. Acum pentru prima data isi imagina cum e sa controlezi timpul. Stia insa ca el nu s-ar fii gandit niciodata asa. Nu. El traia prea putin, insa visa prea mult. Nu exista nimic pentru care sa lupte. Nu ii demonstrase ei asta niciodata. Stia ca nu existase niciodata dragostea pentru ea. O apasa fiecare amintire din care el facea parte.O singura intrebare ii invada mintea si nu reusea sa-si imagineze de ce decat pentru ea avea un raspuns. Isi imaginase si el vreodata ce inseamna “noi” in locul aceluiasi eu si … apoi tu.?A ucis atatea lacrimi doar din setea de razbunare, insa multe au reusit sa-I atinga obrazul in jos, semnandu-i moartea . Inca ii mai pastra dragostea in inima, ca pe o dovada. Statea rezemata de fereastra privind spre usa. Speranta nu ii parasise nici acum sufletul. Stia ca avea sa vina. Avea sa ii apara din nou in fata ochilor si sa-I marturiseasca si el dragostea. Era sigura de asta. Atat ii mai ramasese. Speranta, insa si ea era fragila. Orice sunet ii aducea o tresarire, insa stropii de ploaie bateau greoi in geam. Nu putea sa mai zambeasca. Simtea ca nu-si mai gasea linistea. Ii era frica si de secundele care treceau. Pareau ore, zile, saptamani. Nu stia insa pana cand avea sa continue totul asa. Doar el ar fi putut sa schimbe noaptea. Sa o tina in brate si ar fi putut visa. Sentimentele ii erau mai pure decat adevarul. Consecintele? Lacrimi. Nori de lacrimi ii invadau iar si iar paradisul. Nu stia pana cand, stia insa ca o sa-si depaseasca sentimentele in cele din urma, aveau sa ramana doar niste rani inchise. Tot ce astepta acum era acel moment. Noaptea se scurgea, isi pierduse culoarea. Nu il cunoscuse poate indeajuns de bine, nu ii fusese niciodata prieten cu adevarat, insa acum plangea pentru el si avea sa mai planga. Lasase in urma lui o dara de lacrimi, multe intrebari si vesnicul “ de ce el ?”, stia insa ca la o astfel de intrebare nu avea sa gaseasca niciodata un raspuns. El spunea ca asa era mai bine, ea insa credea ca totul binele ducea la mai rau. In ce mai putea ea sa mai creada acum? Ar fi spus oricand si oricui lesne “mi-e dor”, acum insa nu ar fi putut. Ii era ei insasi straina. Acolo unde lumina piere in al noptii tarziu ceas, acolo unde tacerea omoara lent si ultimul glas, acolo s-a oprit durerea si acolo a ramas.

Si ea . . .

S-a trezit inca o data plangand fara sa vrea.

2006-08-24T21:56:00.001+03:00

Fericire. Nu vreau sa recunosc ca mi se intampla rar sa simt asta. De fapt, mi se intampla din ce in ce mai des. Chiar sunt intr-o continua schimbare? Asta simt. Simt ca ma incearca teama de nou sau de necunoscut. Am ramas la fel ca ieri, nu m-am schimbat. Am visat prea mult, e adevarat dar inca nu vreau sa cred ca mi-am uitat realitatea. Totul in jurul meu e diferit. Fiecare pas simt cum imi devine unul ocolit sau plin de teama. Parca incerc sa ma trezesc dintr-o realitate imaginata. Mi-e frica sa zambesc. Deodata am renuntat de tot la viata mea si poate la tot ce include ea. Ce se intampla cu mine? Nu pot sa ma trezesc la viata. Ochii nu pot sa-i deschid, sunt mult prea grei. E un pic tarziu de fiecare data cand realizez toate astea. Care imi e realitatea? Nu pot sa imi dau seama inca. E alta de fiecare data. Imi doresc sa fiu libera mai mult ca niciodata. Sa nu depind de nimeni si nimic, nu as vrea sa-mi pun greutatile pe umerii nimanui. Nu vreau nici sa mai port eu greutatile altora. As vrea sa imi cunosc toate visele, vreau sa le inec pe toate intr-o valiza si sa plec. Sa urc in primul tren care il intalnesc si sa plec. Oriunde. Sa plec. Doar eu si ele, visele. E mereu ceva ciudat in felul meu de a fi, simt asta ori de cate ori revin la fericire. Sper mereu ca e doar un joc de imaginatie si nu ca sunt intr-o continua schimbare. Nu vreau sa ma mai opresc din a zambi. Sunt eu, asa am fost mereu. Rad, plang, zambesc. Nu am nevoie de motive sau regrete. Cateodata simt cum vreau sa iau totul de la capat, iar si iar. Si totusi acum nu ma mai simt asa. Nu. Deloc. Radiez fericire, intr-un mod deloc discret. Nu stiu daca e asa usor confundata cu o alta stare a mea de nebunie. Nu, I’m Fine. Yes. Cum nu am mai fost demult. Poti sa-mi iei ce vrei, as vrea sa pot sa te fac sa crezi ca-mi pasa. Nu stiu de ce. Dar as vrea. Ma mint, nu ma mai intereseaza. O sa o iau de fiecare data de la capat, indifferent pe cine intereseaza sau nu. Indiferent ce comentarii o sa mai aprind si indifferent pe cine o sa mai ranesc cu faptele mele. Simt ca a trecut ceva timp de cand nu am mai luat o decizie fara sa ma gandesc la consecinte. De acum o sa fac asta. De ce sa-mi impun viata cand pot doar sa o las sa treaca pe langa mine asa cum vrea ea sa fie? De azi promit sa ma ascund de tot ceea ce am fost. As vrea sa ma ascund de ganduri. Insa asta nu pot, dar cel putin am de gand sa incerc. De ce? Pentru ca vreau sa profit de fiecare moment de luciditate sau de nebunie asa cum o numesc ceilalti. Sunt doar cuvinte, stiu ca incerc sa ma asund dupa un creion. Si stiu ca o sa reusec. Pentru ca mereu reusesc sa-mi aprofundez starea. Nu urasc dar nu mai vreau sa aud nimic din ceea ce ma priveste.

2006-08-19T21:36:00.001+03:00

Zambesc. Nu ma intereseaza de nimeni si nimic. Imi amintesc discret si cu dorinta de visele mele.
Am o viata dezordonata si sentimentele la fel. Si ce? Deranjeaza pe cineva ? Nu. Poate nu sunt singura. Cu siguranta nu sunt singura.
Vreau sa visez si visez.
Vreau sa zambesc si zambesc.
Vreau sa rad si rad.
Pentru ce sau pentru cine? Nu stiu si nici nu ma mai intereseaza. Nu e problema mea.
Si nu o sa te mai ascult si nu o sa-ti mai raspund si nu o sa te mai aud si nu o sa te mai vad. Simt cum ma mint. Credeam ca stiu ce simt, da nu pot sa ma hotarasc. Stiu ca vreau sa fiu iar la fel si mai stiu ca nu vreau sa te uit si nu vreau nici sa mai stai. E tot o minciuna, mai bine sa tac. Vreau sa ma opresc si sa gandesc. Nu mai vreau sa raman doar eu cu mine. Ma amagesc. Si mai am inca multe dorinte si nu mai stiu nici ce e important. Zambesc absurd uitandu-ma la soare stiu. Si nu vreau sa-ti mai spun caci vreau sa devii confuz. Ma simt iar nefericita. Nu, plecase zambetul pentru o secunda. Zambesc. Zambesc. Zambesc. Pot sa zambesc .

Si . . .

. . . m-am hotarat. De maine ma mut pe alt nor.

2006-08-18T21:58:00.000+03:00

Special. O plimbare lunga de cateva ore si discutii largi si intense pe teme cat se poate de lipsite de importanta. Astazi e una din infinitatea de zile in care simt nevoia sa fiu din nou un copil lipsit de griji si dezamagiri. Continui sa fiu un copil si ma bucur nesfarsit de privilegiu. Ma simt cuprinsa de o stare in care profit de fiecare ocazie pentru a-mi reprosa cate ceva. Nu stiu daca intr-un ton normal sau cel putin arogant dar stiu ca insusi starea ma face sa-mi reprosez felul in care ma port cu cei din jurul meu. Imi vin in gand intrebari si ganduri interminabile si dezordonate. Sunt satula sa mi se critice viata la fel de dezordonata. Nu ma intereseaza. Ma intereseaza ca doar in gandurile mele dezordonate ma simt in “ ordine”. Asa pot trai, asa pot simti, asa sunt eu. Incep din ce in ce mai mult sa fiu interesata de sentimentele altora decat de ale mele. Poate asa imi pot da senzatia ca nu am de ales. In gandurile si sentimentele mele cu bine sigur nu ma pot desfasura asa ca fac asta in temerile celorlalti. Simt o dorinta profunda de a-mi infrange teama de a fi respinsa sau de a fi considerate inferioara . Nici nu pot intelege de ce simt toate astea. Respinsa de cine sau de ce, nici eu nu stiu. Teama de ce, nu-mi pot imagina. E absurd, infantil si totusi pare normal. Normal? E relativ, nu cred ca e termenul potrivit. Imi e atat de dor de tot ceea ce obisnuiam sa fiu si sa traiesc. In mine nu s-a schimbat inca nimic sau poate sunt intr-o continua schimbare insa nu-mi pot da seama. Imi e atat de dor de tot ceea ce obisnuia sa fie rutina. Nu prea mai exista nimic din toate astea acum. Decat un cineva care nici nu stiu ce inseamna, a inseamnat sau va insemna pentru mine. Stiu ca nu e nici un sentiment special si stiu ca-mi impun sa-mi amintesc tot ce am trait. Poate pentru ca ceea ce sunt acum poarta numele lui sau poate ca asta urma sa fiu dintotdeauna dar am nevoie de o persoana pe umerii cui sa pun schimbarea care imi adduce atatea reactii. Nu simt nimic deosebit in mine, insa simt in ceilalti. Stiu ca e doar o raceala fata de mine, insa nu sunt sigura ca e ceea ce ar trebui sa le starnesc celorlalti. Imi e atat de dor sa fiu considerate un copil si sa-mi fie iertate nebuniile de copil si ce e cel mai grav e ca simt nevoia sa nu mai fiu tratata de necunoscuti ca o ciudata pentru sentimentele mele. Aceleasi discutii intense pe teme absurde de care imi aduceam aminte cu atata dorinta se transforma odata cu trecerea timpului in ‘discutile unor oameni mari ‘ asa cum obisnuiam sa le numesc. Se contureaza din ce in ce mai intens pe chipurile celorlalti zambete melancolice din graba lor de a creste sau de a deveni ca toti ceilalti.

2006-08-18T21:56:00.000+03:00

Societate. Sa visezi nu costa nimic insa datoreaza mii de dezamagiri. Sa-ti traiesti realitatea asa cum este ea, e de multe ori greu, poate imposibil. De multe ori ceea ce primesti este cu mult inferior lucrurilor pe care le oferi si tot de atatea ori reusesti sa-ti aduci aminte ca viata nu este niciodata corecta cu sentimentele tale. Atunci cand insa oferi tu mai putin decat ar trebui uiti ca cineva iti ofera mai mult decat ai merita. Dezamagirie cantaresc intotdeauna mai mult decat insasi fericirea. De ce? Pentru ca punem un pret mult mai mare pe cat suferim decat pe amintirile fericite. Uitam sa fim fericiti, uitam sa ne mai atingem visele pentru care in copilarie faceam si imposbilul si ce e cel mai important e ca intr-un final uitam sa mai si zambim. Tehnologia avanseaza insa societatea noastra se pierde in viteza vietii. Luptam pentru cele mai marete realizari si uitam sa le aducem celorlalti lucrurile marunte care aduc fericirea si zambetele firave. Nici soarele nu se mai zambeste sau cel putin nu mai avem timp sa il descoperim in interiorul razelor. E copilaros dar pe zi ce trece spiritul de turma devine din ce in ce mai important. In graba noastra de a fii cat mai speciali uitam sa fim si unici, motiv pentru care nu mai exista idei, ganduri si sentimente proprii. Toate apartin unei serii de persoane din anturajul nostru. Ce e mai grav e ca una din cele mai intense lupte pentru care multi isi dau interesul. In ce mai consta fericirea acum? In zambetul copiilor care nu isi cunosc decat copilaria si stiu sa o pretuiasca. In batranii care isi apreciaza viata de-abia acum, in ceasurile finale, regretandandu-si decaderea odata cu societatea. Pentru noi fericirea e relativa si uitam sa mai punem pret pe ea. Pana cand? Pana cand fiecare din noi va ajunge ca acei batranei care-si plang destinul.

2006-08-15T23:26:00.000+03:00

Emotional. What The Fuck Means This For You? Nimic. Nu inteleg ce e cu atata reclama negativa pentru “ emo kids”. So What If They Are Emo? E interzis prin lege sau ce? Ok. I’ll Take It Easy. Care e diferenta dintre ei si alti oameni? Nimic atat de deosebit. Doar pentru simplu fapt ca ii incearca sentimente mai profunde, nu ii deosebeste cu nimic de ceilalti. Ca esti emo nu inseamna ca iti tai venele [ sau le-ai taiat deja ], nu inseamna ca esti gay , nu inseamna nimic. Inseamna doar o stare de depresie de care suntem incercati cu totii, doar un pic aprofundata pentru ca personal se inchid in propria persoana. E inutil sa cataloghezi un intreg grup de persoane intr-un anumit mod, doar datorita unui singur membru. Fizicul nu te face in nici un fel emo, asa ca si mai exagerat e sa precizezi despre cineva ca e emo pt simplu fapt ca ai vazut o poza de sus sau alte aberatii. Ok, Now I’m Sick Of This. Ce e toata cearta asta cu emo? Emo nu inseamna nimic. Nu exista nici o limita intre a fi emo si a fi normal asa ca incetati sa mai caracterizati persoane dupa stari de moment. Si ca un raspuns, nu , nici eu NU sunt emo. E doar o opinie a mea pentru ca incerc de fiecare data sa nu mai aud discutii tampite si plictisitoare despre acelasi subiect. Sunteti receptivi la lucruri noi si totusi sunteti cuprinsi de teama sa le infruntati. E o opinie pe care nimeni nu va obliga sa o aprobati sau sa o recunoasteti public.

2006-08-14T21:56:00.000+03:00

Dimineata. As vrea sa ma ridic din pat si totusi nu pot. Incerc sa respir si totusi aerul rece imi invadeaza toate simturile. Mi-e teama si asta e tot ce pot simti acum. As vrea sa ajung aproape de soare, sa-l ating, sa-mi patrunda privirea si sa o incalzeasca. Imi doresc sa privesc in nestire cerul indesat de stele din noaptea trecuta. Simt ca nu pot nimic din toate astea, simt cum nu stiu, nu am, nu vreau nimic. Nici fereastra larg deschisa nu reuseste sa-mi aduca toata lumina de care am nevoie. Ma simt inconjurata de tot ce e lipsit de sentimente. As vrea sa pot sa ascult linistea si sa-mi plang dorintele. As vrea sa adorm din nou, sa uit si sa ma trezesc la viata pregatita sa fac tot ce mi-am propus inca din noaptea trecuta. Simt cum tot ceea ce fac este sa urmaresc un program strict, un orar impus de mine insami, ar trebui sa ma simt fericita de ocazia mea de a-mi trai viata asa cum vreau, insa nu pot. Simt cum ceva ma impiedica. Nici eu nu stiu ce, nu exista nimic care sa-mi lipseasca desi imi doresc cu ardoare. Nu exista nimic care sa-mi aduca fericirea deplina. Si fericirea ce e ? Nu stiu. Poate am fost si eu fericita, cu siguranta voi mai fi, insa in mod cert nu am stiut niciodata ce inseamna sa fii fericit. As vrea ca macar o muzica buna sa-mi readuca zambetul pe buze, insa nici asta nu mi se pare indeajuns de important incat sa plec din pat. Telefonul suna insistent, dar nu vreau sa raspund asa ca fac tot posibilul sa pretend ca nu-l aud. In cele din urma se asterne din nou aceeasi liniste apasatoare intrerupta doar de zgomotul masinilor. De ce scriu asta acum? De ce nu incerc direct sa-mi depasesc sentimentele fara sa le pot resimti inca o data? Nu stiu. Nici daca asta e bines au rau nu stiu. Cred ca am uitat de mult ce e bine. Ce e rau? Ca nu vreau sa aud de nimeni? Nu, pentru mine nu inseamna nimic. As putea sa am pe oricine langa mine si sa-l aud , dar simt ca imi e imposibil sa il si ascult. Nu pot sa ma ascult nici pe mine. As vrea sa stiu ce vreau eu, fara sa ma gandesc la nimeni altcineva. As vrea sa plang fara sa-mi reprosez nimic. As vrea sa rad si sa uit ca am plans. Vreau sa plang doar in interior, nu vreau sa recunosc ca nici eu nu stiu ce vreau. De ce sufletul nu-mi vorbeste? Poate daca mi-ar vorbi, mi-ar fii mai usor sa ma decid. Inchid ochii si vreau sa uit, insa reusesc doar sa-mi amintesc de tine.

2006-02-05T22:54:00.000+02:00

Ea, mereu ferecita. El insa, era altfel, credea ca lui viata nu i-a rezervat nici o speranta, astfel incat isi traia sentimentele fata de ea pe ascuns, din teama de a nu pierde si legatura de prietenie dintre ei.
Ea se comporta ca un copil, n-ar fi conceput niciodata sa fie altfel.. De fiecare data cand el era trist, ea zambea si incerca sa ii aduca si lui zambetul pe buze, necunoscandu-i adevaratele motive pentru care se poarta asa. Nu s-ar fii gandit niciodata la el, mai mult ca la un amic. Nu concepea ca el sa se uite macar la ea.

- Ce insemn eu pentru tine? si-ar fi dorit de atatea ori sa o intrebe asta si niciodata nu reusea sa isi faca curaj, iar acum stia ca nu mai avea ce sa piarda. Era ea, sau nimic.

Putin surprinsa de intrebare, ea i-a raspuns iritata. Raspunsul ei nu putea sa insemne decat dezamagire. Stia ca ea, persoana la care el tinea cel mai mult, nu intelegea asta. Stia ca ea nu l-ar privi niciodata astfel decat ca pe un simplu prieten care are nevoie de umarul ei. Ce sens mai avea sa ii spuna ca o iubeste? Ce sens mai are sa continuie povestea, si sa o faca pe ea sa se simta prost? Lucrurile erau clare pentru el, dar nu si pentru ea. El nu a crezut niciodata in povesti cu final fericit iar pentru el situatia a avut acelasi final, unul trist. Si-ar fi dorit ca si pentru ea sa fie totul la fel de simplu de inteles. Ar fi vrut sa o invete sa se fereasca de prea multe sperante si vise in viata, nu vroia sa o vada dezamagita.
Si pentru prima data in prietenia lor, acum ea era cea care plangea. Era doar un copil, cum poate ea sa inteleaga ce e dragostea? Cum poate ea sa inteleaga ca viata nu e asa cum o vede ea?
Gresea, stia asta, dar nu intelegea insa cum.
Dar el isi ascundea sentimentele, vroia sa para tare, incerca sa o faca sa zambeasca, sa fie din nou asa cum o cunostea el. Ea simtea cum totul se naruia, credea ca nimic nu o va mai face sa zambeasca din nou. Isi pierduse cea mai importanta fiinta din viata ei iar motivele ii erau inca necunoscute.
El, stia ca tot ce a incercat a fost sa o faca fericita, simtea cum moare incet doar pentru ca o vedea trista. Isi dorea sa o lase in pace, credea ca ea asta isi doreste. Cum putea sa isi doreasca altceva daca de cand aparuse in viata ei adusese cu el numai tristete.
Numai ea stia ca decizia lui o surpindea, el se implica prea mult si niciodata nu reusise sa afle de ce el ii acorda atata incredere.
Si pentru el raspunsul era unul necunoscut, ar fi vrut sa ii spuna ca o iubeste insa nu vroia sa o raneasca mai tare decat o facuse deja. Tot ce i-a spus a fost ca si-ar dori doar sa o tina strans in brate si sa nu-I mai dea drumul niciodata. Rece, ea i-a raspuns ca nimic nu ar mai face-o fericita acum. Dezamagit din nou de comportamentul sau, crezand ca tot ceea ce ii spune le distruge din ce in ce mai intens prietenia, baiatul isi facea reprosuri. Nici macar sa ii readuca zambetul pe care el il furase nu mai putea acum. Cuvintele sale pareau acum definitive. I-a spus inca o data ca va fi mereu aproape de ea sa o protejeze si a rugat-o sa se fereasca de persoanele care nu stiu sa o aprecieze la adevarata valoare. A plecat.
Prima noapte inconjurata de lacrimi reci din viata ei parea ca nu se mai termina. El nu reusea sa se gandeasca la nimic altceva decat la ea.
Ea insasi era dezamagita de comportamentul ei, si desi nu intelegea de ce face asta isi cere scuze. Insa, tot ce a reusit sa primeasca din partea lui a fost un raspuns respingator. I-a cerut sa uite pur si simplu de el, ca si cum n-ar fi existat, ca si cum ar fi fost doar produsul imaginatiei ei bolnave. Era cel mai bine pentru ea. Vroia sa o uite, stia insa ca ii va fi greu. Cu atat mai mult ii era greu acum sa plece pur si simplu. Avea sa plece, pur si simplu. Sa o paraseasca. Stia insa ca pentru el e cel mai bine.
Numai ea intelegea ca lucrurile erau atat de simple, iar el le complica. Nu stia ce vroia de la viata.

- Vreau …uhhhm … vreau sa fiu cu tine …

Increderea in el se naruise deodata. Nici ea nu mai stia de ce. El insa nu avea nimic mai sincer in viata decat sentimentele pentru ea. Tot ce o mai putea convinge acum putea fi probabil doar un juramant. I-a jurat ca o iubeste cum nu a mai iubit pe nimeni niciodata.

- Tu? Nu stii ce inseamna sa iubesti.

Credea ca nimeni nu il cunoaste mai bine decat ea. Avea incredere oarba in ceea ce ii spusese. Nu se considera indeajuns de bun pentru ea si nici pentru nimeni altcineva. Cum sa zambeasca dupa cuvinte atat de grele?
Cu fiecare moment ce trecea ea isi pierdea increderea in faptele sale. Stia ca se purtase immoral cu el. Ii mai ramasese speranta. Speranta ca el nu va pleca sau ca cel putin nu o va lasa aici singura. Speranta ca el va reusi sa o ierte. Ii cerea insa cu siguranta mult prea mult. Nici de sentimentele lui nu mai era sigura. Daca o iubea cu adevarat? Daca il judeca mult prea aspru? Nu, nu vroia sa creada ca tocmai ea ar fi putut sa greseasca atat de mult.
El a dat uitarii tot ce s-a intamplat intre ei. Nimic nu mai conta, pana la urma el avea sa plece. Vroia sa pastreze aceasi amintire frumoasa a ei. Stia ca intotdeauna l-a iritat comportamentul ei rece fata de lacrimile sale, insa acum ar fi dat absolute orice pentru a o vedea din nou zambind.
In ipocrizia ei, si in dorinta de a face lucrurile asa cum trebuie, ea i-a spus ca nu stie daca va mai zambi vreodata. Se gandea poate numai la ea. Nu stia cat de tare il raneste, stia totusi ca numai cuvintele il pot face sa se simta ranit, iubit, slab, inutil, bun si rau.
O iubea si simtea cum nu ii poate comanda inimii sa inceteze.
Inca o data ea si-a aratat neincrederea fata de el. Inca o data cuvintele ii erau reci. L-a intrebat de ce tinea la ea, de ce tocmai la ea cand poate avea absolute orice fata isi doreste. Parea ca se simte superioara lui, insa se considera cu mult inferioara. Nu credea ca un baiat atat de special ar putea sa o iubeasca. Nu pe ea. Nu i-ar fi spus atat de sincer. Pentru ea parea doar o gluma. El si-ar fi dorit sa primeasca din partea ei macar o samanta din dragostea care ii crestea cu lacrimi in inima. Stia ca ar fi putut avea orice alta fata, stia, insa nu vroia pe nimeni altcineva. “ Poate vreodata o sa fim impreuna . . . Te iubesc ! “.
Gandul lui nu se despartea nici o clipa de imaginea ei. O iubea . . . de ce era atat de greu pentru ea sa inteleaga ?
Cu timpul sentimele ei deveneau din ce in ce mai neclare, era confuza ar fi vrut sa nege in continuare. Nu mai reusea insa. Se indragostea de el? Nici ea nu stia. Nu a cunoscut niciodata dragostea. Nici nu stia ce inseamna de fapt. Nu vroia insa sa recunoasca asta in fata lui. Nu vroia sa para slaba, a fost mereu puternica. A fost mereu o fire fericita. De ce ar inceta tocmai acum? Nu, nu din cauza lui. Intotdeauna l-a condamnat pentru depresia in care traia. Nu credea ca e indeajuns de bun pentru ea incat sa aiba incredere in el. I-a fost insa intotdeauna cea mai importanta fiinta. Mereu l-a iubit dar nu asa cum ar fi vrut el. Ii era prieten si confident, frate si tot ce mai putea fi. Era singurul care o proteja. Sentimenetele ei acum erau insa cu totul altele. Plangea din nou. Era ziua ei si tot ce primise spiritual au fost lacrimi. Se simtea inchisa intr-un balon de sentimente. Il iubea, insa nu stia ce inseamna asta. Nu vroia sa recunoasca , nici macar ea nu era sigura ca e asa.
Iar el, putea sa isi dea seama singur ca si ea il iubea. Nu vroia insa sa o intrebe asta. O cunostea. Stia ca nu ar fi recunoscut, era mult prea orgolioasa, nu credea in dragoste. Nu acum. A intrebat-o ce vrea de la el iar raspunsul ei a fost unul cat se poate de sec: nimic. Parea ca roata continua sa se invarte asa cum facea dintotdeauna insa era clar ca nu va mai urma nimic. Legatura dintre ei devenise din ce in ce mai fragila. Stia ca un alt raspuns ar fi putut schimba totul. Era hotarat sa renunte la tot doar pentru ea. Era hotarat sa ramana cu ea doar in schimbul unui raspuns. Nu vroia insa sa ii spuna asta, nu vroia nici el sa para slab din cauza sentimentelor. O iubea insa nu mai era atat de sigur ca merita sa-si joace viata doar din cauza unui moft de al ei.
Stiind cat e de hotarat sa plece, ea nu vroia sa incerce s ail opreasca. Nu era convinsa ca ar fi facut ceva pentru ea. Continua sa nu aibe incredere in sentimentele lui. Ii parea insa rau ca ii spusese totul atat de rece. Nu stia daca il iubeste. Vroia sa stie daca un raspuns chiar ar fi schimbat situatia in vreun fel. El insa nu vroia sa continue. De ce sa o mai raneasca? Nimic nu mai merita. El cu inima sfasiata i-a intors cuvintele. Pentru prima data s-a purtat si el rece. Nu mai cunostea nici un fel de obligatie fata de ea. De ce sa ii mai raspunda? Ea fusese destul de concreta. Nu mai vroia nimic de la el. Nimic insemna pentru el sa renunte si la prietenie. Isi cunostea fortele, dar nu vroia sa o uite. Vroia doar sa ia totul de la inceput. O iubea prea mult. Ea era insa hotarata sa il uite. Nu stia cine, dar stia ca unul din ei nu merita sa aibe parte de o astfel de relatie. El se stia vinovat pentru sentimentele fetei. Simtea cum i se naruie cerul doar din cauza sentimentelor. Nu ar fi trebuit sa ii spuna ceea ce simte. Credea ca asa era mult mai bine pentru ea .
El ar fi putut sa plece pur si simplu stia ca ea ar fi inteles. Cel putin s-ar fi obisnuit cu ideea.
Acum insa ea i-a cerut sa o uite. Si-a recunoscut sentimentele, insa era mult prea tarziu pentru cei doi. Crezand inca o data ca totul se termina, baiatul i-a marturisit ca o iubeste cu adevarat si ca niciodata nu va inceta sa faca asta. Stia ca nu era perfect si continua sa aibe incredere in sentimentele fetei. Viata ei parea alcatuita doar din lacrimi. Isi regreta fiecare miscare, fiecare cuvant, fiecare sentiment. Totul se intamplase doar din vina ei. Acum ar fi putut lua totul de la inceput. Insa era prea tarziu. Il ranise prea mult iar el nu mai avea de ales. Plecarea sa era un fapt implinit. Intr-o saptamana totul avea sa se incheie. Nu incepuse parca niciodata, insa acum se termina. Cuvintele ei nu au incetat niciodata sa fie reci. Nu se putea comporta altfel in fata lui. Nu stia de ce, totul ii era neclar. Ultimele sale cuvinte au fost unele de repros. Il considera vinovat, credea ca a dezamagit-o. Considera inca o data ca el era vinovat pentru tot ceea ce simtise vreodata mai profund. Nu mai stia daca ceea ce face e bines au nu, nu il mai interesa.
Toti prietenii lui auzisera de ea. Era fata visurilor lui si nimic nu i-ar fii schimbat parerea. Din cauza ei a incercat sa se sinucida, insa faptele sale au esuat.
De fiecare data cand ii auzea numele, ea simtea cum inima ii bate mai incet, nu si-l putea scoate din minte iar plecarea lui era cat se poate de aproape. Nu mai era nimic de facut. Tentativa lui de sinucidere i-a adus ei poate pentru o clipa zambetul pe buze. El nu mai avea sa plece. Inima i se slabise exagerat de mult iar familia sa nu ar fi vrut sa ii riste viata. Povestea avea insa sa se termine. Trecuse totul prin prea multe situatii. Nu isi mai avea rostul nimic pentru ei. Fata ar fi uitat totul doar pentru a ramane impreuna.
El insa nu. Nu vroia sa mai uite. Suferise prea mult ca sa mai invete sa o iubeasca din nou ca la inceput. Stia ca o sa sufere in continuare pentru ea, dar stia ca nu era ea cea care ii merita dragostea.

This is a message from me to you, inspired by what we felt.